Curtea de Apel Cluj a stabilit că asociatul care nu cumulează și calitatea de administrator într-un SRL poate să convoace adunarea generală cu autorizarea instanței
Administratul este cel care are competența de a convoca adunarea generală într-un SRL cel puțin odată pe an sau ori de câte ori este necesar.
Părțile procesului
Reclamant – asociat în SRL
Pârâtă –Administratorul SRL și SRL
Stare de fapt
(…) SRL este deţinută în proporţie de egală de către cei doi asociaţi, foşti soţi, administrator fiind unul dintre asociați.
Administrator este dezinteresat complet de (…) SRL şi nu îşi îndeplineşte obligaţia de a convoca măcar o dată pe an adunarea generală a asociaţilor.
Motivat de pasivitatea acestuia, celălalt asociatul, întrucât nu este și administrator, trebuie să obţină autorizarea instanţei în vederea convocării adunării generale a asociaţilor.
Chestiunea de drept priveşte aplicabilitatea prevederilor art. 195, art. 119 alin. 3 şi alin. 4 din Legea societăţilor nr. 31/1990 şi în materia societăţilor cu răspundere limitată.
Soluția instanței de fond
Prin sentinţa civilă pronunțată de Tribunalului Specializat s-a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii, excepţie invocată de către pârâtul (…), în calitate de administrator al pârâtei (…) SRL. În consecinţă, s-a respins ca fiind inadmisibilă acţiunea reclamantei, asociat al (…) SRL., prin care a solicitat autorizarea convocării Adunării generale a asociaţilor (…) SRL de către reclamantă, în termen de 15 zile de la pronunţarea hotărârii judecătoreşti în prezenta cauză şi pentru obligarea societăţii pârâte la plata către reclamantă a costurilor convocării adunării generale.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că excepţia inadmisibilităţii acţiunii este fondată deoarece reclamanta a indicat ca şi temei de drept al acţiunii sale dispoziţiile art. 119 alin. 3 şi 4 din Legea nr. 31/1990, or acest text legal este aplicabil doar societăţilor pe acţiuni. Nicăieri în Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale nu se vorbeşte despre faptul că acest text legal ar fi aplicabil şi societăţilor cu răspundere limitată, respectiv despre faptul că asociaţii pot cere instanţei să autorizeze convocarea adunării generale. Aplicarea dispoziţiilor art. 119 din Legea nr. 31/1990 nu poate fi extinsă de către instanţă dincolo de limitele expres stabilite de legiuitor, neputându-se adăuga la lege pe cale judiciară.
Poziția reclamatei-apelante
Apelanta arată că în timpul căsătoriei a fost înființată societatea (…) SRL, în cadrul căreia ambii soţi deţineau calitatea de asociaţi cu 50% din părţile sociale ale societăţii, cu menţiunea că pârâtul (…) deţine şi calitatea de administrator al societăţii pârâte.
În cursul anului 2015 pârâtul şi-a înfiinţat altă SRL, astfel că, ulterior desfacerii căsătoriei, acesta nu şi-a mai îndeplinit atribuţiile corespunzătoare calităţii de administrator al pârâte (…) SRL, motiv pentru care apelanta a îndeplinit actele necesare desfăşurării în continuare a activităţii societăţii, acţionând astfel ca un administrator „de facto.”
Având în vedere că se apropia sfârşitul anului, iar administratorul nu a convocat Adunarea Generală, apelanta l-a notificat în acest sens. Cu toate acestea, nu a înţeles să-şi îndeplinească obligaţia prevăzută atât în Actul Constitutiv al (…) S.R.L. cât şi de prevederile art. 195 alin. 1 din Legea nr. 31/1990 a societăţilor, respectiv : „administratorul este obligat să convoace adunarea asociaţilor la sediu l social, cel puţin o dată pe an sau de câte ori este necesar.”
În mod greşit reţinut instanţa de fond că art. 119 alin. 3 şi 4 din Legea nr. 31/1990 este aplicabil doar societăţilor pe acţiuni. Potrivit art. 195 din Legea societăţilor nr. 31/1990 „Administratorii sunt obligaţi să convoace adunarea asociaţilor la sediul social cel puţin o data pe an sau de câte ori este necesar. Un asociat sau un număr de asociaţi, ce reprezintă cel puţin o pătrime din capitalul social, va putea cere convocarea adunării generale, arătând scopul acestei convocări.”
Dat fiind refuzul manifestat de către pârât de a proceda la convocarea adunării, modalitatea concretă prin care prevederile art. 195 din Legea nr. 31/1990 să nu rămân lipsite de consistenţă este reprezentată de posibilitatea prevăzut ă de art. 119 alin . 3 şi 4 din Legea nr. 31/1990.
Conform art. 119 alin. 3 din Legea nr. 31/1990 „în cazul în care consiliul de administraţie respectiv directoratul, nu convoacă adunarea generală, instanţa de la sediul societăţii, cu citarea consiliului de administraţie , respectiv a directoratului, va putea autoriza convocarea adunării generale de către acţionarii care au formulat cererea. Prin ace e aşi încheiere instanţa aprobă ordinea de zi, stabileşte data de referinţă prevăzută la art. 123 alin. (2), data ţinerii adunării generale şi, dintre acţionari, persoana care o va prezida. (4) Costurile convocării adunării generale, precum şi cheltuielile de judecată, dacă instanţa aprobă cererea conform alin. (3), sunt suportate de societate.”
Dreptul administratorului unei societăţi cu răspundere limitată nu este unul discreţionar, în sensul de a da sau nu curs cererii pe care o formulează asociaţii interesaţi în convocarea unei Adunări Generale, situaţie în care nu ar fi existat niciun interes pentru care legiuitorul să fi recunoscut acest drept asociaţilor unei societăţi cu răspundere limitată, art. 195 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 care prevede dreptul unuia sau mai multor asociaţi de a cere convocarea adunării generale urmează a se completa cu dispoziţiile art. 119 referitoare la societăţile pe acţiuni.
Aşadar, contrar celor reţinute de către instanţa de fond, legiuitorul nu a prevăzut expres în Legea nr. 31/1990 faptul că dispoziţiile art. 119 se aplică în mod exclusiv doar societăţilor pe acţiuni. Simpla poziţionare a acestor prevederi în cadrul secţiunii privind adunarea generală a acţionarilor nu conduce la limitarea aplicării acestora în mod exclusiv doar societăţilor pe acţiuni. În ipotezele în care legiuitorul a înţeles să limiteze aplicarea anumitor prevederi în mod exclusiv doar societăţilor pe acţiuni, a precizat în mod expres care anume dintre dispoziţiile prevăzute la societăţile pe acţiuni nu se aplică şi societăţilor cu răspundere limitată.
Soluția instanței
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:
Excepţia inadmisibilităţi a fost greşit admisă de către prima instanţă de fond, deoarece în opinia instanţei de apel, demersul dedus judecăţii este pe deplin admisibil şi în cazul societăţilor cu răspundere limitată reglementate de dispoziţiile Legii 31/1990.
Singurul considerent din motivare a sentinţei apelate prin care se explică motivul de admitere a inadmisibilităţii acţiunii se regăseşte la paragraful 6, punctul 2 din sentinţă: „Nicăieri în Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale nu se vorbeşte despre faptul că acest text legal (art. 119 alin. 3 şi 4) ar fi aplicabil şi societăţilor cu răspundere limitată, respectiv despre faptul că asociaţii pot cere instanţei să autorizeze convocarea adunării generale.”
În opinia instanţei de apel, interpretarea oferită de prima instanţă dispoziţiilor art. 119 alin. 3 şi 4 din Legea nr. 31/1990 este nejustificat de restrictivă, cu denaturarea scopului şi sensului reglementării.
Conform dispoziţiilor enunţate şi analizate, „în cazul în care consiliul de administraţie respectiv directoratul, nu convoacă adunarea generală, instanţa de la sediul societăţii, cu citarea consiliului de administraţie, respectiv a directoratului, va putea autoriza convocarea adunării generale de către acţionarii care au formulat cererea. Prin aceeaşi încheiere instanţa aprobă ordinea de zi, stabileşte data de referinţ ă prevăzută la art. 123 alin. 2, data ţinerii adunării generale şi, dintre acţionari, persoana care o va prezida. Costurile convocării adunării generale, precum şi cheltuielile de judecată, dacă instanţa aprobă cererea conform alin. 3, sunt suportate de societate.”
Potrivit dispoziţiilor art. 195 din Legea societăţilor nr. 31/1990 „Administratorii sunt obligaţi să convoace adunarea asociaţilor la sediul social cel puţin o data pe an sau de câte ori este necesar. Un asociat sau un număr de asociaţi, ce reprezintă cel puţin o pătrime din capitalul social, va putea cere convocarea adunării generale, arătând scopul acestei convocări.”
Dreptul administratorului unei societăţi cu răspundere limitată de a convoca adunarea generală nu poate fi unul discreţionar, dincolo de orice control al instanţelor judecătoreşti. Această concluzie se impune mai ales în condiţiile în care competenţa atribuită de către legiuitor este dublată şi de o obligaţie de convocare circumstanţiată unui anumit interval de timp ,,sunt obligaţi să convoace adunarea asociaţilor la sediul social cel puţin o data pe an…,,. Or, în opinia instanţei, această obligaţie trebuie supusă unui control al instanţei în caz de nerespectare.
Aşa cum cu deplin temei susţine reclamanta-apelantă, nu ar fi existat niciun interes pentru care legiuitorul să fi recunoscut dreptul unuia sau mai multor asociaţi de a cere convocarea adunării generale, dacă nu ar fi existat şi o obligaţie a administratorului de a da curs unui astfel de demers, mai ales în contextul în care aceste adunări trebuie ţinute ori de câte ori este nevoie, dar cel mai rar o dată pe an. Or, o astfel de obligaţie care în caz de nevoie să fie impusă de către instanţa de judecată, nu poate fi concretizată decât dacă aplicăm şi în cazul societăţilor cu răspundere limitată dispoziţiile art. 119 referitoare la societăţile pe acţiuni. În consecinţă, argumentul instanţei de fond în sensul că „art. 119 alin. 3 şi 4 din Legea nr. 31/1990 este aplicabil doar societăţilor pe acţiuni” este unul eronat.
Punctul de vedere pe care îl însuşeşte instanţa de apel este confirmat de o bogată jurisprudenţă.
Chiar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut în practica sa că posibilitatea reglementată expres de dispoziţiile art. 119 alin. 3 din Legea nr. 31/1990 de a solicita autorizarea convocării adunării generale a acţionarilor în cazul societăţilor pe acţiuni trebuie recunoscută şi în cazul societăţilor cu răspundere limitată. În concret, prin decizia pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nr. 1037 din data de 2 aprilie 2015 s-a reţinut că „Dreptul acţionarilor unei societăţi pe acţiuni de a se adresa instanţei de la sediul societăţii pârâte cu o cerere de autorizare a convocării adunării generale le este recunoscut prin analogie şi asociaţilor unei societăţi cu răspundere limitată, câtă vreme între cele două forme de societăţi există numeroase asemănări, iar legiuitorul a înţeles să precizeze în mod expres care anume sunt dispoziţiile de la societăţile pe acţiuni care nu se aplică şi societăţilor cu răspundere limitată.”.
Or, contrar celor reţinute de către prima instanţă, legiuitorul nu a prevăzut expres în Legea nr. 31/1990 faptul că dispoziţiile art. 119 se aplică în mod exclusiv doar societăţilor pe acţiuni. În ipotezele în care legiuitorul a înţeles să limiteze aplicarea anumitor prevederi în mod exclusiv doar societăţilor pe acţiuni, a precizat în mod expres care anume dintre aceste dispoziţii prevăzute la societăţile pe acţiuni nu se aplică şi societăţilor cu răspundere limitată.
În consecinţă, atâta timp cât nu s-a prevăzut expres de către legiuitor că dispoziţiile art. 119 sunt aplicabile numai societăţilor pe acţiuni, aceste prevederi creează cadrul legal şi pentru asociatul din cadrul societăţii cu răspundere limitată de a se adresa instanţei cu o cerere de autorizare a convocării adunării generale, în caz de pasivitate a administratorului.
Pentru toate aceste argumente, în baza tuturor textelor legale enunţate, instanţa va admite acţiunea reclamantei introdusă împotriva pârâţilor (…), în calitate de administrator al societăţii (…) SRL şi a (…) SRL şi, în consecinţă va autoriza convocarea Adunării generale a asociaţilor (…)SRL de către reclamantă, în termen de 15 zile de la data pronunţării prezentei decizii , va dispune desemnarea reclamantei apelante în vederea prezidării Adunării Generale a Asociaților, cu ordinea de zi din dispozitivul deciziei.
Oferim servicii de consultanță de înaltă calitate, adaptate nevoilor specifice ale companiei tale. Echipa noastră este aici pentru a te ajuta! Oferim servicii de consultanță de înaltă calitate, adaptate nevoilor specifice ale companiei tale.
Nu ezita, contactează-ne!
