Motivele excluderii unui asociat dintr-o firmă (SRL)  din Timișoara

Excluderea unui asociat dintr-o firmă (SRL) din Timișoara, caz soluționat de Curtea de Apel din Timișoara.

Poziția reclamantei

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului (…) la data de 17.11.2017, reclamanta (…), a chemat în judecată pe pârâţii (…) şi (…) SRL, solicitând instanţei excluderea pârâtului asociat (…) din societatea (…) SRL şi continuarea societății sub forma societății cu răspundere limitată cu asociat unic, revocarea pârâtului din funcţia de administrator şi numirea sa în această calitate. Reclamanta a solicitat şi plata cheltuielilor de judecată

Reclamanta a arătat că a observat faptul că marja de profit a societăţii este una foarte scăzută, raportată la veniturile şi activele acesteia, precum şi la numărul foarte mare de abonaţi.

Potrivit situaţiei financiare a societăţii pârâte, în anul 2016 (aşa cum rezultă ea din bilanţul depus la (…) la data de 07.06.2017), a fost înregistrat un profit de doar 16.004 lei, însă veniturile declarate au fost în sumă de 5.537.832 lei, iar cheltuielile de 5.521.828 lei. (…) incredibil că o societate cu astfel de venituri, cu active imobilizate în valoare de 11.251.848 lei, realizează un profit de doar 16.004 lei.

Reclamanta a arătat că o societate cu astfel de venituri şi active imobilizate şi care înregistrează un profit de doar 16.004 lei este în mod evident prost administrată.

Reclamanta, în calitate de asociat al societății, având un procent de 40% din capital, i-a solicitat celuilalt asociat, având 60% din capital, și administrator al firmei, pârât în acest dosar, în numeroase rânduri punerea la dispoziţie a întregii situaţii financiare a societăţii, însă acesta a refuzat acest lucru în mod total nejustificat. 

A mai arătat că a primit un document intern al societăţii, din care rezultă sume cu mult mai mari decât cele pe care le-a regăsit ulterior în bilanţul înregistrat la (…). Din acest document rezultă diferenţe de câteva zeci de mii de lei în fiecare lună, între sumele ce i-au fost comunicate (înregistrate în programul BRILL) şi cele depuse efectiv la (…).

Ulterior a aflat faptul că nici măcar sumele ce i-au fost comunicate nu erau cele reale, acestea fiind cu mult mai mari, dar nefiscalizate. Aceasta este starea de fapt pe care a putut-o identifica pe anul 2016, însă pe anul 2017 situaţia financiară este şi mai gravă, din bilanţul pentru prima jumătate a anului rezultând nu numai faptul că societatea nu a înregistrat profit, ci şi că aceasta este pe minus, având cheltuieli mai mari decât veniturile.

Reclamanta a mai arătat că după multe insistenţe, i s-a comunicat, într-un final, o presupusă situaţie a abonamentelor de fitness pentru cele 3 săli, pe lunile iulie şi august 2017, fără a fi semnată sau însuşită sub orice formă de administrator, fiind în mod evident una fictivă şi care este mult sub nivelul încasărilor reale. Acesta a fost şi motivul pentru care a încercat să contacteze în mod repetat pârâtul, pentru a lămuri această situaţie, convocând în acest sens şi două şedinţe (…), în care i s-a refuzat furnizarea oricărei informaţii contabile relevante.

Mai mult la şedinţa AGEA convocată la data de 13.09.2017, deranjat de faptul că a venit însoţită de soţul său, (…), angajat pe funcţia de manager al societăţii, pârâtul a chemat în sala de şedinţe toţi angajaţii şi colaboratorii societăţii prezenţi în acel moment la serviciu, creând mari dificultăţi în desfăşurarea şedinţei, înghesuind peste 30 persoane într-o încăpere de maxim 20 mp.

În plus, la şedinţa (…) convocată în scopul comunicării situaţiei financiar-contabile, la data de 06.10.2017, a propus efectuarea unui audit financiar pentru a identifica motivele pentru care societatea are un profit atât de scăzut iar pârâtul s-a opus.

Reclamanta a considerat că acest refuzul reprezintă un act abuziv şi nelegal, care nu poate fi justificat în niciun fel, cu atât mai puţin prin susţinerea că punerea la dispoziţie a documentelor contabile ar duce la utilizarea de forţă de muncă suplimentară.

Pe lângă acestea, pârâtul a invocat o presupusă confidenţialitate a contractelor de creditare încheiate de acesta cu terţe persoane. Această confidenţialitate nu poate fi opusă asociaţilor, în folosul cărora se presupune că administratorul acţionează.

Valoarea acestor contracte de creditare, încheiate cu terţe persoane necunoscute, se ridică la suma de 2.140.275 lei doar pe anul 2016 (conform bilanţului depus la (…)) şi cu toate acestea nu a fost nici informată şi nici consultată despre contractarea acestor împrumuturi, aflând despre această situaţie doar în urma consultării bilanţului depus la (…).

Poziția pârâților

Pârâţii au arătat că înființarea societăţii (…) SRL este rezultatul voinţei pârâtului (…) şi a soțului reclamantei, (…), în contextul în care pârâtul dispunea de necesarul financiar pentru investiție, iar soțul reclamantei avea preocupări în domeniul fitness-ului. (…)iniţiativă în acest scop a constat în deschiderea, la începutul lunii decembrie 2011, a unui sediu secundar în cadrul unei societăţi deţinute de pârât, locaţie cunoscută cu denumirea de S1, în care a amenajat un centru de fitness. Întreaga investiţie a fost realizată de pârât, în timp ce dl. (…) a fost angajat pe post de manager al acestei locaţii.

Ulterior, din dorinţa de a dezvolta această activitate şi în condiţiile în care relaţiile părţilor au devenit apropiate (pârâtul devenind, în iunie 2012, nașul de cununie al reclamantei și al soțului reclamantei), partenerii au decis înfiinţarea unei noi societăţi cu răspundere limitată, care să desfăşoare activitatea principală fitness, în care să fie asociaţi. Cu prilejul demersurilor pentru înfiinţarea acestei noi societăţi, pârâtul a aflat că domnul (…) avea cazier fiscal şi nu putea îndeplini calitatea de asociat într-o societate comercială (și cu atât mai puţin pe cea de administrator), fapt ascuns de către acesta din urmă. Cu toate acestea, a fost de acord ca în locul acestuia să fie înscrisă ca asociat soţia d-lui (…), d-na (…), reclamantă în prezenta cauză.

(…)-credinţă a pârâtului faţă de familia (…) a continuat cu stabilirea cotei de participare în societate în procente care nu aveau niciun corespondent în realitate, în condiţiile în care nici atunci şi niciodată ulterior familia (…) nu a contribuit cu vreun ban sau cu vreun bun mobil sau imobil la patrimoniul societății. Astfel, a acceptat ca reclamanta (…) să devină asociat cu 40%. Naivitatea pârâtului a continuat şi prin întărirea legăturilor cu această familie, pârâtul devenind naşul de botez al copiilor acestora.

În continuare, l-a angajat pe dl. (…) soțul reclamantei, pe postul de manager al societăţii, el ocupându-se efectiv de întreaga activitate a acesteia, alături de pârâtul administrator și asociat al societăţii, până în data de 28 martie 2017, când i-a comunicat să-și înceteze activitățile pe care pretindea că le desfăşoară în sălile de sport, având în vedere că din noiembrie 2016 se afla în concediu pentru creşterea copilului (născut în (…).

Soluția instanței

Pe fondul cauzei, cu privire la cererile reciproce ale părților, de excludere din societate, instanța de fond a reţinut că, potrivit art. 222 din Legea nr. 31/1991, ,,(1) Poate fi exclus din societatea în nume colectiv, în comandită simplă sau cu răspundere limitată: a) asociatul care, pus în întârziere, nu aduce aportul la care s-a obligat; b) asociatul cu răspundere nelimitată în stare de faliment sau care a devenit legalmente incapabil; c) asociatul cu răspundere nelimitată care se amestecă fără drept în administraţie ori contravine dispoziţiilor art. 80 şi 82; d) asociatul administrator care comite fraudă în dauna societăţii sau se serveşte de semnătura socială sau de capitalul social în folosul lui sau al altora.

În ce privește cererea reclamantei, de excludere a pârâtului în temeiul art. 222 lit. d) din Legea nr. 31/1990, instanța de fond a reţinut că această situație de excludere privește asociații care au și calitatea de administrator și care, în exercitarea atribuțiilor lor sau în legătură cu acestea, au comis o fraudă în dauna societății, inclusiv printr-un concert fraudulos sau au folosit capitalul societății sau semnătura socială, în mod abuziv ori neîndreptățit, în folosul lor sau al altora. Survenirea acestei situații implică încălcarea de către asociații-administratori, cu vinovăție, a interdicțiilor legale sau statutare care le impun să lucreze în interesul societății și să manifeste diligență, independență și probitate în exercitarea atribuțiilor lor.

Cu privire la primul motiv invocat de reclamantă, respectiv refuzul pârâtului de a pune la dispoziția reclamantei situațiile financiare ale societății, instanța de fond a reţinut că art. 199 alin. 5 din Legea nr. 31/1990 consfințește dreptul asociatului care nu are calitatea de administrator, de a exercita controlul financiar în lipsa cenzorilor sau auditorilor.

Tribunalul a apreciat că susținerile reclamantei, în sensul împiedicării sale la exercitarea acestui drept, au fost dovedite prin probele administrate în cauză. Astfel, s-a reţinut că, în cadrul adunării generale a asociaților din data de 13.09.2017, reclamanta a solicitat ca pentru următoarea întrunire să se pregătească situaţia financiară anuală pentru anul 2017 și să se completeze ordinea de zi cu propunerea reclamantei, de efectuare a unui audit financiar.

În cadrul adunării generale din data de 06.10.2017, reclamanta a propus efectuarea unui audit financiar pentru a lua cunoștință de operațiunile financiare efectuate de societate în ultimii 5 ani, însă pârâtul s-a opus, arătând că un astfel de audit nu este oportun.

Totodată, Tribunalul a constatat că, prin adresa emisă la data de 12.10.2017, reclamanta a solicitat pârâtului să îi comunice documente referitoare la creditările efectuate de pârât şi alte persoane juridice, abonamente şi încasări pentru fiecare punct de lucru, arătând că, în cadrul adunării generale din data de 06.10.2017, s-au prezentat doar încasările pe iulie şi august, fără a se menţiona ce reprezintă.

De asemenea, instanţa de fond a constatat că reclamanta a încercat să își exercite dreptul de control și prin efectuarea unei expertize contabile, sens în care a contractat o societate cu acest obiect de activitate, societate care a solicitat, prin adresa din data de 13.10.2017, să i se pună la dispoziție documentele care atestă operațiunile desfășurate de societatea (…) SRL în perioada (…), referitoare la operațiunile de creditare și restituire creditare, relațiile comerciale desfășurate cu furnizorii și situația lunară a abonamentelor.

În opinia instanţei de fond, faptul de a comunica o serie de situații financiare nu poate fi considerat un răspuns afirmativ concret al pârâtului la solicitările repetate ale reclamantei, câtă vreme aceasta voia să efectueze verificări în ceea ce privește corespondența între situațiile prezentate și realitatea faptic

Instanţă a apreciat că vădit nejustificat a fost și refuzul pârâtului de a pune la dispoziția reclamantei contractele de creditare încheiate în numele societății, nefiind posibilă invocarea confidențialității înscrisurilor doveditoare privind împrumuturile contractate de societate față de celălalt asociat.

Tribunalul a constatat că, nefiind comunicate înscrisurile solicitate, în mod evident demersurile reclamantei de a efectua un control financiar concret asupra activității societății au rămas fără rezultat. Nu s-a putut considera că cererea reclamantei ar fi fost nelegitimă sau abuzivă, câtă vreme activitatea societății nu a făcut anterior obiectul unui audit, iar interesul reclamantei, în calitate de asociat, în bunul mers al societății, era firesc și justificat.

Chiar considerând că împiedicarea asociatului minoritar în exercitarea dreptului de control nu se circumscrie, în sine, faptelor prevăzute de art. 222 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 31/1990, Tribunalul a apreciat că aceasta dă naștere unei prezumții puternice în sensul deturnării de către asociatul administrator a scopului inițial al societății, de obținere în comun a unor beneficii pecuniare distribuite proporțional cu participarea asociaților la capitalul social și, în consecință, de comitere a unei fraude în dauna societății și a asociatului minoritar.

Analizând în continuare celelalte motive invocate de reclamantă, tribunalul a reţinut, în ceea ce privește creditările succesive efectuate de pârât, faptul că această chestiune a fost confirmată prin raportul de inspecție fiscală din data de 16.03.2020, emis în urma controlului efectuat de Administrația Județeană a Finanțelor Publice (…).

Astfel, s-a reţinut că, potrivit raportului de inspecție fiscală, încasările în conturile bancare ale societății în perioada martie 2016-decembrie 2017, cu titlu de ,,depuneri din vânzări”, în sumă totală de 1.339.208, au fost înregistrate în evidența contabilă ca fiind creditare de către domnul (…). La stabilirea acestei situații de fapt, organele de inspecție fiscală au avut în vedere faptul că, la recepția fiecărui punct de lucru, clienții achitau contravaloarea abonamentelor, iar angajații societății ridicau aceste sume de la recepție și le depuneau la unitățile bancare în fiecare zi, mereu în aceeași parte a zilei. Totodată, se menționează faptul că aceste sume aveau valori diferite, în timp ce creditările efectuate de domnul (…) erau în sumă fixă (rotundă), iar în perioada anterioară lunii martie 2016 și ulterioară lunii decembrie 2017, creditările erau efectuate de acesta prin deplasarea personală la unitățile bancare sau prin transfer bancar din contul personal, și nu prin angajații societății.

Așa cum s-a arătat în cele ce preced, Tribunalul a reţinut că mecanismul de reducere a veniturilor societății și de sporire a pasivului prin creditările despre care s-a făcut anterior vorbire constituie o fraudă în dauna societății, iar existența vinovăției pârâtului, a intenției acestuia de a acționa în detrimentul societății și a interesului colectiv al asociaților reiese neechivoc și din conduita pârâtului în raport cu reclamanta, din refuzul sistematic de a asigura accesul acesteia la documentele contabile ale societății în general și la contractele de creditare în special.

În consecință, instanța de fond a admis primul petit din cererea principală, iar în temeiul art. art. 223 din Legea nr. 31/1990 raportat la 222 alin. 1 lit. d) din același act normativ, a dispus excluderea asociatului pârât din cadrul (…), urmând ca societatea să continue activitatea sub forma societății cu răspundere limitată cu asociat unic, respectiv asociatul reclamant

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul, însă acesta a fost respins prin decizia Curții de Apel Timișoara, hotărâre din cuprinsul căreia sunt citat paragrafele de mai sus, nefiind redat întregul conținut al hotărârii, ci doar o sinteză.

În concluzie

Un asociat:

• nu poate fi exclus fără acordul lui dintr-un SRL;
• pe de altă parte, un asociat nu se poate retrage dintr-un SRL decât în condițiile prevăzute de lege sau cu acordul celuilalt asociat;
• instanța poate să dispună excluderea unui asociat dintr-un SRL pentru motive temeinice;
• reprezintă motiv temeinic refzul celuilalt asociat și administrator de a-l informa cu privire la situația financiară a firmei, dar și
• mecanismul de reducere a veniturilor societății și de sporire a pasivului.

Te putem ajuta!

Firma Mea oferă consultanță specializată în dreptul afacerilor, Legea societăților comerciale. Te putem ajuta în chestiuni mai simple, precum este înființarea unei firme, dar și cu aspecte mai complicate, cum este o fuziune sau o divizare.

Nu ezita, contactează-ne!