Reorganizarea unei companii poate fi determinată de o serie de evenimente, situații, care impun anumite modificări în structura societății / grupului de societăți.
Motivele care pot determina reorganizarea firmelor prin fuziune sau divizare sunt:
"Am înființat mai multe firmei cu cei de la Firma Mea și am făcut mai multe modificări în ele. Raportul calitate – preț excepțional. Totul a decurs rapid și fără probleme."
"Recomand cu încredere pentru promptitudinea și profesionalismul de care au dat dovadă. Foarte mulțumită de faptul că ne-au ajutat să înființăm firma deși eu eram pe teritoriul Italiei, iar partenerul meu în Venezuela..."
"O colaborare excepțională! Ne-au ajutat să ne înființăm firma, iar ulterior am apelat pentru a schimba sediul și pentru a introduce un nou asociat. Totul a durat 4 zile, un timp foarte bun pentru noi. Recomandăm!"
„Reorganizarea persoanei juridice este operaţiunea juridică în care pot fi implicate sau una sau mai multe persoane juridice şi care are ca efecte înfiinţarea, modificarea ori încetarea acestora.”
art. 232 Cod civil
Din analiza textului de lege citat putem reține că reorganizarea este operaţiunea juridică care poate viza, fie una, fie mai multe persoane juridice, operaţiune sau proces care poate avea unul din următoarele efecte – singular sau plural: înfiinţarea unei noi persoane juridice; modificarea uneia existente anterior; încetarea existenţei uneia sau a mai multor firme existente anterior.
Privită în accepţiunea cea mai generală, reorganizarea persoanelor juridice este o operaţiune ori mai exact, un proces, de restructurare a unor astfel de persoane preexistente, făcută cu scopul adaptării lor unor nevoi şi imperative determinate de anumite momente ale existenţei lor.
„Fuziunea se face prin absorbția unei persoane juridice de către o altă persoană juridică sau prin contopirea mai multor persoane juridice pentru a alcătui o persoană juridică nouă.”
art. 234 Cod civil
Fuziunea se poate face fie prin absorbţia unei firme de către o altă firmă, operaţiune cunoscută şi sub denumirea de fuziune prin absorbţie. Fuziunea prin absorbţie se poate produce între firme de același tip, dar și între firme de tip diferit (exemplu, poate fuziona un SRL cu un SA)
Nu este posibilă fuziunea între firme fundamental diferite (exemplu, nu se poate realiză o fuziune între o persoană juridică de drept public și o persoană juridică de drept privat, astfel o instituție publică nu poate fuziona cu o societatea comercială, la fel cum nu poate fuziona o societate comercială cu un ONG).
Fuziunea are ca efect principal transferul drepturilor și obligațiilor, adică un transfer de patrimoniu (patrimoniul este format din totalitatea drepturilor și obligațiilor pe care le are un subiect de drept). Un alt efect este dispariţia juridică a persoanei sau persoanelor absorbite, cu consecinţa radierii ei/lor din registrele publice în care au fost înregistrate. De la data radierii din registre, firmele absorbite îşi încetează existenţa, ca subiect de drept.
În cazul absorbţiei, drepturile şi obligaţiile firmei absorbite se transferă în patrimoniul persoanei juridice care o absoarbe (exemplu, firma absorbantă va dobândi bunurile firmei absorbite, imobile, echipamente, utilaje etc., dar și datoriile acesteia, cum poate fi o anumită sumă datorată către un partener contractual sau către ANAF).
Dobândind drepturile asupra bunurilor amintite, firma absorbantă se va putea folosi de acestea conform naturii dreptului dobândit De exemplu, dacă firma absorbită este proprietarul unui imobil, atunci firma absorbantă va deveni proprietar ca efect al fuziunii, în timp ce dacă firma absorbită avea un drept de locațiune (închiriere), atunci și firma absorbantă va dobândi calitatea de locator (chiriaș) și nu de proprietar.
Dacă firma absorbantă dobândește dreptul de proprietate asupra vreunui imobil atunci proiectul de fuziune trebuie autentificat de notar, condiție de valabilitate care vizează transferul unui astfel de drept de proprietate.
Este util de ştiut că în urma fuziunii prin absorbţie, persoana juridică absorbantă îşi va putea modifica nu numai structura şi cuantumul patrimoniului, dar şi denumirea ori sediul social etc.
Fuziunea se poate face și prin contopirea mai multor firme pentru a alcătui o firmă nouă, operaţiune juridică cunoscută sub denumirea de fuziune prin contopire.
Fuziunea prin contopire, poate interveni între două sau mai multe firme de acelaşi fel şi/sau de tipuri diferite şi are ca şi efect specific dispariţia juridică a firmelor implicate în contopire, radierea lor din registrele publice în care au fost înregistrate, concomitent cu crearea unei noi firme în patrimoniul căreia intră toate drepturile şi obligaţiile preluate de la persoanele contopite
Astfel, firma nouă va dobândi toate bunurile firmelor care fuzionează prin contopire, dar și toate datoriile acestora, fiind ținută să le execute.
Fuziunea transfrontalieră, adică acel tip de fuziune în care sunt implicate persoane juridice de naţionalitate diferită, este reglementată de către art. 2512 şi următoarele din Legea societăţilor nr. 31/1990.
„Societăţile pe acţiuni, societăţile în comandită pe acţiuni, societăţile cu răspundere limitată – persoane juridice române – şi societăţile europene cu sediul social în România pot fuziona, în condiţiile prezentei legi, cu societăţi comerciale care au sediul social sau, după caz, administraţia centrală ori sediul principal în alte state membre ale Uniunii Europene sau în state aparţinând Spaţiului Economic European, denumite în continuare state membre, şi care funcţionează în una dintre formele juridice prevăzute de art. 1 din Directiva Consiliului nr. 68/151/CEE din 9 martie 1968 (…)”
art. 2512 din Legea societăților comerciale
Fuziunea este o operațiune juridică complexă și presupune cunoștințe vaste de drept. Într-un proces de fuziune conlucrează juriști și economiști.
În practica juridică, mai a ales a societăţilor reglementate de Legea nr. 31/1990, fuziunea este considerată o cale şi metodă de realizare a unor concentrări economice, în scopul întăririi poziţiei concurenţiale pe anumite pieţe şi chiar al eficientizării activităţii firmelor implicate.
Fuziunile prezintă interes nu numai din punct de vedere economic dar şi din punctul de vedere al unor ramuri de drept, cum este dreptul civil, dreptul contractual, dreptul comercial, dreptul muncii, drept fiscal, etc.
În procesul de fuziune dreptul civil este important întrucât este legea care o reglementează, iar câteva dintre articolele din Codul civil sunt citate și în acest material. Dreptul civil este important și din perspectiva transferului unor eventuale imobile. Dreptul contractual, este o ramură a dreptului civil și este important pentru că trebuie analizate contractele semnate de firme pentru a observa dacă nu cuprind clauze care pot afecta în vreun fel procedura fuziunii sau însăși contractele respective (exemplu, există contracte în care au fost inserate clauze de încetare a lor în cazul fuziunii) .
Mai mult, fuziunea, indiferent de forma ei, se naște în temeiul unor contracte, semnate de firmele implicate, prin reprezentanții lor legali, pe baza aprobării expres primite de la organele decidente. Doctrina de specialitate afirmă că natura juridică a contractului de fuziune este a unui contract de vânzare special sau a unui contract de schimb.
Reorganizarea unei afaceri implică cunoștințe solide de drept comercial întrucât trebuie convocate adunările generale ale asociaților / acționarilor, redactate hotărârilor adunării generale a asociațiilor / decizia asociatului unic, implicând și proceduri care sunt de competența Registrului Comerțului, instituție care este și competentă să se pronunțe asupra fuziunii. Nu cu mult timp înainte era competent tribunalul să se pronunțe asupra fuziunii, însă legea a fost modificată, astfel că în prezent Registrul Comerțului este instituția competentă să soluționeze un astfel de dosar.
Fuziunea poate produce efecte și asupra:
Complexitatea acestei proceduri impune să ai alături o echipă de profesioniști care să te ghideze. Firma Mea este formată din profesioniști cu o vastă experiență în acest domeniu și care oferă soluții personalizate pentru fiecare proiect de fuziune.
Suntem specializați cu privire la tot ce presupune procesul de fuziune, de la evaluarea pre-fuzionară și pregătirea documentelor, la negocieri și finalizarea tranzacției.
Procedura de fuziune poate dura între 3 și 6 luni.
„Divizarea totală se face prin împărţirea întregului patrimoniu al unei persoane juridice între două sau mai multe persoane juridice care există deja sau care se înfiinţează prin divizare.”
„Divizarea parţială constă în desprinderea unei părţi din patrimoniul unei persoane juridice, care continuă să existe, şi în transmiterea acestei părţi către una sau mai multe persoane juridice care există sau care se înfiinţează în acest mod.”
art. 236 alin. 2 și 3 din Codul civil
Rezultă din textul de lege citat că divizarea poate fi totală sau parţială şi ea reprezintă, în esenţă, o operaţiune simetric inversă cu fuziunea, dacă o privim prin prisma efectelor care se urmăresc de către iniţiatorii ei şi care se produc în fapt şi în drept.
Divizarea se poate realiza în următoarele moduri:
Efectul principal al divizării totale este acela că drepturile și obligațiile firmei care a încetat să existe se împarte în mod egal între firmele dobânditoare, cu excepția cazului în care în contractul prin care se materializează divizarea sunt stabilite alte procente (exemplu, o firmă care desfășoară două activități diferite decide constituirea a două firme, urmând ca fiecare dintre firmele nou înființate să desfășoare una dintre activitățile firmei inițiale care se va închide).
Efectul principal al divizării parțiale este reducerea patrimoniului firmei, reducere care vizează atât drepturile, cât și obligațiile (exemplu, o fabrică care produce telefoane mobile, și căști se divizează prin transferarea patrimoniului necesar pentru producerea căștilor către o altă firmă, indiferent că aceasta există sau urmează să se înființeze).
Reorganizarea reglementată de Codul civil este diferită de reorganizarea unei firme care se află în procedura insolvenței, procedură care este reglementată de Legea nr. 85/2014. Reorganizarea persoanei juridice, debitor într-o procedură de insolvenţă, este concepută ca o procedură colectivă menită să conducă la crearea condiţiilor ca, într-un anumit interval de timp, debitorul să poată să-şi achite datoriile restante, conform unui anumit plan de plată a creanţelor, întocmit şi aprobat, în condiţiile legii.
Având în vedere complexitatea acestor proceduri este cert că presupun o atenție sporită, iar numărul profesioniștilor care le realizează este limitat.
Poți începe să beneficiezi de serviciile noastre profesionale chiar acum! Avem experiența necesară și suntem pregătiți să îți oferim cele mai bune servicii în procedura de reorganizare a firmei, indiferent că aceasta se realizează prin fuziunea sau prin divizare.
Util: pe site-ul Firma Mea există multe informații utile legate de dreptul afacerilor, inclusiv cazuri practice soluționate de instanțele judecătorești, astfel că poți identifica soluții gratuite la problemele cu care te confrunți.
