Curtea de Apel Cluj a stabilit că este nelegală împiedicarea asociatului administrator să pătrundă în sediul SRL

Instanța din Cluj a decis obligarea asociaților și administratorilor SRL-ului din Cluj să permită accesul în sediul firmei a celui de-al treilea asociat și administrator.

Alte aspecte importante:

• administratorii trebuie să obțină autorizarea societății pentru a fi numiți în într-o funcție similară într-o societate concurentă, de exemplu, într-un alt SRL din Cluj care desfășoară aceeași activitate;
• asociații sunt solidar răspunzători pentru îndeplinirea îndatoririlor lor față de SRL (SRL Cluj, în speță);
• administratorul unui SRL are dreptul să supravegheze modul în care își îndeplinesc atribuțiile ceilalți administratori.

 Soluția Tribunalului Cluj

Prin sentinţa civilă (…) a Tribunalului Cluj, s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul (…) în contradictoriu cu pârâţii (…) SRL.

S-a respins cererea pârâţilor de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocaţial.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că, prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. de mai sus, la data de 9 august 2006, reclamantul (…) i-a chemat în judecată pe pârâţii (…) şi (…), solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa, să fie obligaţi pârâţii să permită accesul reclamantului în sediul societăţii (…) SRL din Cluj-Napoca, precum şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că este acţionar al (…) SRL, deţinând o cotă de 50% din părţile sociale. În această calitate, a încercat să pătrundă în sediul societăţii, însă a fost întâmpinat de agenţi de or-dine, care l-au informat că din ordinul pârâţilor nu mai poate intra în sediul societăţii.

Reclamantul a mai arătat că, la sfârşitul lunii iulie 2006, s-a deplasat la sediul societăţii, dar a întâmpinat opoziţie din partea asociaţilor pârâţi, care i-au comunicat că nu îi permit accesul în sediul societăţii, fără a motiva în vreun fel această decizie, astfel că a fost nevoit, la data de 1 august 2006, să cheme organele de poliţie încercând să intre în sediul societăţii, însă i s-a comunicat că fără un ordin judecătoresc ei nu pot interveni.

Ulterior, prin scriptul depus la fila 32, reclamantul a înţeles să cheme în judecată în calitate de pârâtă şi pe (…) SRL.

Pârâţii au solicitat respingerea cererii de chemare în judecată pentru aceleaşi considerente pentru care au solicitat şi respingerea ordonanţei preşedinţiale, promovate de acelaşi reclamant şi înregistrată la Tribunalul Comercial Cluj, sub nr. (…).

Prima instanţă a reţinut că reclamantul şi pârâţii (…) şi (…) sunt asociaţi ai pârâtei (…) SRL, reclamantul deţinând un număr de 10 părţi sociale, ceea ce reprezintă 50% din capitalul social al societăţii pârâte, iar pârâţii (…) şi (…) deţin 20% şi respectiv 30% din capitalul social. Totodată, reclamantul şi cei doi pârâţi, persoane fizice, sunt administratori ai pârâtei (…) SRL, având fiecare puteri depline, astfel cum rezultă din lista de control emisă de Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Cluj.

Societatea pârâtă este proprietara imobilului înscris iniţial în (…) Cluj Napoca, sub A+1, imobil ce a fost transcris din această carte funciară într-o carte funciară nou înfiinţată, însă faţă de împrejurarea că nici una din părţi nu a contestat acest aspect, nu s-a insistat în identificarea noului CF, reprezentanţii părţilor fiind de acord că planurile de situaţie ale sediului societăţii pârâte sunt cele aflate la filele 16, 17.

La data de 1 mai 2002, între societatea pârâtă şi (…) SRL a intervenit un contract de închiriere, având ca obiect imobilul în suprafaţă de 310 mp, situat în Cluj Napoca, obiectul contractului fiind modificat printr-un act adiţional ulterior, la suprafaţa de 650 mp, închiriată către (…) SRL ca şi spaţiu pentru producţie.

Probele testimoniale administrate în cauză au relevat faptul că reclamantului nu i s-a interzis să intre în sediul societăţii pârâte, acesta intrând inclusiv în spaţiile închiriate către (…) SRL, însă ulterior unui incident care a avut loc între reclamant şi pârâţii (…) şi (…) şi relevat de cele două martore audiate în cauză, reclamantului i s-a permis accesul în birourile aparţinând societăţii pârâte, care însă erau păzite, martorii arătând că reclamantul a încercat, în mod sistematic, perturbarea activităţii ce se desfăşura în spaţiul închiriat de către SC (…) SRL.

Tribunalul a concluzionat că din probele administrate în cauză, nu rezultă că reclamantului i s-ar fi interzis să pătrundă în sediul societăţii, în calitatea sa de asociat şi administrator al societăţii pârâte.

Prima instanţă a considerat fără relevanţă şi nedovedită susţinerea reclamantului conform căreia pârâţii, în calitate de acţionari ai (…) SRL, lucrează cu utilajele (…) SRL, reclamantul făcând chiar afirmaţii contradictorii în concluziile scrise, arătând că utilajele folosite de SC (…) SRL sunt proprietatea societăţii (…) şi ale (…).

Împotriva sentinţei, a declarat apel reclamantul (…), solicitând admiterea acestuia şi în consecinţă, casarea sentinţei şi rejudecând pe fond, să se admită acţiunea introductivă, în sensul obligării pârâţilor să permită reclamantului accesul în sediul societăţii.

În motivarea apelului, reclamantul a arătat că motivul pentru care pârâţii îi refuză accesul în sediul societăţii este că aceştia utilizează utilajele societăţii, precum şi pe cele ale societăţilor germane (…) şi (…), pentru a produce încălţăminte, tocmai obiectul de activitate al societăţii pârâte.

A mai arătat că, în mod greşit instanţa de fond a considerat nerelevante somaţiile societăţilor germane care demonstrau acest motiv, atunci când a încercat să le depună la dosarul cauzei şi că a administrat proba cu martori, martori care însă erau angajaţii pârâţilor din (…) SRL, care au declarat cu „certitudine” că niciodată pârâţii nu i-au interzis accesul în sediul societăţii.

Se mai arată că instanţa de fond în mod greşit a reţinut că reclamantul nu a dovedit că utilajele folosite de către (…) SRL ar fi proprietatea societăţilor germane şi a apreciat că asociatul majoritar într-o societate cu răspundere limitată nu poate intra în sediul societăţii, sau să nu aibă cunoştinţă de nimic din ce se întâmplă în societate, să nu participe la nici o decizie în ceea ce priveşte viitorul societăţii.

Soluția Curții de Apel Cluj

Analizând apelul declarat, curtea reţine următoarele:

Apelul este fondat şi urmează a fi admis.

Reclamantul şi pârâţii (…) şi (…) sunt asociaţi ai pârâtei (…) SRL, reclamantul deţinând un număr de 10 părţi sociale, reprezentând 50% din capitalul social al societăţii pârâte, iar pârâţii (…) şi (…) deţin 20% şi respectiv 30% din capitalul social, toţi cei trei asociaţi fiind administratori ai societăţii pârâte, fiecare cu puteri depline.

Societatea pârâtă este proprietara imobilului în care se găseşte sediul său şi în care reclamantul caută să obţină acces, o parte din spaţiu fiind închiriată începând cu 1 mai 2002 către (…) SRL, firmă care îi are ca asociaţi pe cei doi pârâţi persoane fizice din cauză.

Prima instanţă a reţinut, în mod corect, că există o stare conflictuală între părţi, probabil determinată de împrejurarea că pârâţii (…) şi (…) sunt asociaţi ai (…) SRL, calitate în care unul dintre ei a încheiat contractul de închiriere cu societatea pârâtă, pe care celălalt a reprezentat-o, însă a refuzat nejustificat să coroboreze această stare de fapt cu alte mijloace de probă din cauză. Pe de altă parte, a dat o interpretare restrictivă şi nerealistă drepturilor unui asociat administrator.

Astfel, atunci când doi din trei asociaţi administratori ai unei societăţi comerciale închiriază spaţiul acesteia unei alte societăţi, cu aceeaşi activitate şi la care tot ei sunt asociaţi, este de înţeles ca cel de-al treilea asociat să dorească să lămurească mobilul unei atare operaţiuni, care subminează activitatea primei societăţi şi pune sub semnul întrebării affectio societatis rămas celor trei asociaţi.

Potrivit art. 197 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, administratorii nu pot primi, fără autorizarea adunării asociaţilor, mandatul de administrator în alte societăţi concurente sau având acelaşi obiect de activitate, nici sa facă acelaşi fel de comerţ ori altul concurent pe cont propriu sau pe contul altei persoane fizice sau juridice, sub sancţiunea revocării şi răspunderii pentru daune. Cel puţin (…), care a semnat ca administrator al (…) SRL la încheierea contractului de închiriere, se găseşte în această situaţie de incompatibilitate, iar o autorizare a adunării generale a asociaţilor (…) SRL, care ar fi presupus acordul reclamantului, deţinător a 50% din părţile sociale, nu a fost prezentată.

Pe de altă parte, aşa cum prevede art. 73 din lege, administratorii sunt solidar răspunzători faţă de societate pentru, între altele, stricta îndeplinire a îndatoririlor pe care legea sau actul constitutiv le impun [lit. e)].

Prin urmare, orice asociat sau administrator are dreptul să se asigure că sediul şi mijloacele societăţii sunt corect folosite de către administratori sau ceilalţi administratori, şi cu atât mai mult, asociatul administrator care deţine cele mai multe părţi sociale. În caz contrar, răspunderea administratorilor ar fi lipsită de conţinut, datorită imposibilităţii verificării conduitei acestora, iar protecţia asociaţilor faţă de eventualele abuzuri în administrare ar fi iluzorie.

Astfel, ca principiu, este de neconceput ca unui asociat, cu atât mai mult atunci când cumulează calitatea de administrator, să i se nege dreptul de a pătrunde în sediul societăţii.

Motivul pentru care prima instanţă a respins cererea este că, din probele administrate în cauză, nu rezultă că reclamantului i s-ar fi interzis să pătrundă în sediul societăţii. Nu s-a precizat un temei de drept care să impună reclamantului o astfel de dovadă şi nici ce cauză de respingere o reprezintă această nedovedire.

Din moment ce dreptul reclamantului nu este contestat de instanţă, ci numai utilitatea măsurii cerute pentru acesta, ar rezulta că se neagă interesul reclamantului, cu toate că respingerea a survenit pe fondul cererii.

Pentru raţiunile deja expuse, supravegherea modului de îndeplinire a atribuţiilor de către administratori este un interes suficient pentru a permite reclamantului intrarea în sediu. În plus, este cât se poate de clar că reclamantului i se refuză acest drept, refuz manifestat pregnant inclusiv în poziţia procesuală a pârâţilor în prezentul proces. Indiferent de motivele care stau la baza refuzului, acesta există, iar pârâţii nu au formulat o reconvenţională pentru a obţine o măsură legală împotriva conduitei pretins agresive a reclamantului, preferând o restricţionare în fapt a accesului său. Mai mult chiar, starea de fapt reţinută de instanţă este susceptibilă de a fi privită cu mari rezerve, aşa cum se va arăta în continuare.

Una dintre martorele audiate în cauză, (…), este asociată împreună cu pârâţii (…) şi (…) la (…) SRL (aşa cum rezultă din dosarul de ordonanţă preşedinţială nr. (…) al Tribunalului Cluj), fiind totodată angajată a acestei societăţi în funcţia de maistru, interesul său în cauză fiind evident, iar mărturia sa trebuind să fie cenzurată potrivit dispoziţiilor art. 192 pct. 3 şi 4 C. pr. civ.

La rândul său, martora O. este şi ea angajată la (…) SRL, mărturia ei fiind afectată din acelaşi motiv.

Din încheierea şedinţei din 19 octombrie 2006, când cele două martore au fost audiate, nu rezultă că ar fi fost întrebate de instanţă cu privire la legăturile lor de interes sau serviciu cu pârâţii (…) şi (…) sau firma acestora, contrar dispoziţiilor art. 192 C. pr. civ., şi nici din declaraţiile lor nu rezultă că instanţa şi-ar fi îndeplinit obligaţiile de verificare a poziţiei independente a martorelor.

La acelaşi termen, tribunalul a respins ca tardivă o solicitare în probaţiune formulată de reclamant, vizând audierea unui martor pe motivul că ar fi o propunere contrară regulilor prevăzute de art. 132 şi 138 C. pr. civ., ceea ce este greşit, deoarece audierea martorului nu ar fi pricinuit amânarea judecăţii (art. 138 pct. 3 C. pr. civ.), cauza oricum suferind amânare, pe un alt temei.

Prin audierea martorilor unei singure părţi, a fost încălcat principiul de echitate a procedurii, care impune egalitatea armelor părţilor, iar prin ignorarea eventualelor legături ale martorelor audiate cu pârâţii, prima instanţă a neglijat îndatorirea de stăruire, prin toate mijloacele legale, pentru prevenirea oricărei greşeli în aflarea adevărului, trasată de art. 129 alin. (5) C. pr. civ.

Închirierea spaţiului societăţii de către un administrator către o altă firmă la care este asociat, reprezentată prin alt administrator al societăţii locatare, este o chestiune suficient de importantă pentru ca asociatul administrator ignorat în procesul decizional să dorească o verificare a corectitudinii operaţiunii faţă de societate.

Faţă de cele de mai sus, în baza art. 296 C. pr. civ., curtea a admis apelul şi a schimbat sentinţa atacată în sensul admiterii acţiunii şi obligării pârâţilor (…) şi (…) să permită accesul reclamantului în sediul (…) SRL din Cluj Napoca.

(…)

Având în vedere soluţia care a fost pronunţată, instanţa a admis această cerere în baza art. 274 C. pr. civ., obligând pârâţii să plătească reclamantului aceste cheltuieli.

Curtea de Apel Cluj, Decizia nr. 73 din 23 martie 2007

Hotărârea preluată din Revista Română de Dreptul al Afacerilor, nr. 6/31.08.2007

Te putem ajuta!

Firma Mea oferă consultanță specializată în dreptul afacerilor, Legea societăților comerciale. Te putem ajuta în chestiuni mai simple, precum este înființarea unei firme (SRL/PFA), dar și cu aspecte mai complicate, cum este o fuziune sau o divizare.

Nu ezita, contactează-ne!