Curtea de Apel  Cluj a decis că nu există abuz  de majoritate în lipsa unui prejudiciu produs celuilalt asociat SRL

Pentru dovedirea exercitării abuzive a dreptului de vot al acţionarului majoritar al apelantei (…), atât din perspectiva încălcării bunei credinţe, cât şi a conceptului de interes societar, se impunea ca asociatul reclamant să dovedească un prejudiciu ce i s-ar fi produs lui, sau societăţii SRL, prin adoptarea respectivei hotărâri.

Aspecte importante:

• acţionarii trebuie să îşi exercite drepturile cu bună-credinţă, cu respectarea drepturilor şi a intereselor legitime ale societăţii şi ale celorlalţi acţionari;

• aceste dispoziţii au fost interpretate în mod constant de doctrina de specialitate şi practica judiciară relevantă în sensul că sancţionează abuzul de drept al acţionarilor;

• în ceea ce priveşte interesul societăţii, inserat în cuprinsul art. 136¹ din Legea nr. 31/1990, Curtea va reţine că acesta nu reprezintă un concept abstract, situat deasupra intereselor fiecărui acţionar, ci se traduce în capacitatea respectivului drept de a fi în concordanţă cu obiectul şi domeniul de activitate al societăţii, precum şi cu  interesul particular al fiecărui asociat în parte;

• Curtea va reţine că acţionarul minoritar, deţinând mai mult de 30% din acţiuni, alarmat de pretinsa devalizare a societăţii de către acţionarul majoritar, avea posibilitatea legală de a sesiza cenzorii pârâtei apelante, conform art. 164¹ din Legea nr. 31/1991 ce are următorul conţinut:” (1) Orice acţionar are dreptul să reclame cenzorilor faptele despre care crede că trebuie cenzurate.

Stare de fapt

Prin sentinţa civilă nr. (…) din 12.10.2021 pronunţată în dosarul nr. (…)/1285/2021 al Tribunalului Specializat (…) s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Societatea de (…) SA, în contradictoriu cu pârâta (…) SA, şi, în consecinţă: s-a anulat Hotărârea adoptată la data de 5 ianuarie 2021 de Adunarea Generală Extraordinară a (…) SA şi publicată în Monitorul Oficial al României, partea a IV-a, nr. 793/25.02.2021, respectiv punctul 1, art. 1-3 din hotărâre.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel  (…)S.A., solicitând schimbarea în tot a sentinţei apelate şi pe fondul cauzei respingerea acţiunii formulate ca neîntemeiată; cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivele de apel se arată că hotărârile atacate au fost adoptate cu respectarea art. 136¹ din Legea nr. 31/1990.

Potrivit art. 136¹ din Legea nr. 31/1990 privind societăţile: „Acţionarii trebuie să îşi exercite drepturile cu bună-credinţă, cu respectarea drepturilor şi a intereselor legitime ale societăţii şi ale celorlalţi acţionari.”

Abuzul de majoritate se reţine atunci când hotărârea adunării generale este adoptată în folosul acţionarului majoritar cu nesocotirea intereselor celorlalţi acţionari şi aduce prejudicii atât societăţii cât şi acţionarilor minoritari.

În concret acest principiu îl ocroteşte pe acţionarul minoritar de exerciţiul abuziv exprimat de acţionarul majoritar, fiind introdus pentru asigurarea unui echilibru între interesele acţionarilor.

(…), reclamanta-intimată afirmă existenţa acestui abuz, nu sunt aduse dovezi în sprijinul acestor afirmaţii.

Faptul că societatea (…) SA a votat hotărârile atacate nu reprezintă un abuz de majoritate, legea neinterzicând ca un acţionar care deţine majoritatea acţiunilor să voteze în adunarea generală. Ceea ce este contrar legii este folosirea de către acţionarul majoritar a votului său pentru încălcarea interesului societăţii şi prejudicierea celorlalţi acţionari, aspecte care nu se regăsesc în situaţia din prezenta cauză.

Apreciază că în cauză însă, reclamanta-intimată nu a făcut dovada acestui mod de acţiune al acţionarului majoritar, nici măcar nu a justificat cum este încălcat interesul societăţii şi în ce constă prejudiciul său real, concret.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a apreciat ca abuzul în exerciţiul votului este evident, deoarece reaua-credinţă este reprezentată de vătămarea intereselor celorlalţi acţionari şi diminuarea patrimoniului societăţii.

Or, în mod evident, aşa cum a susţinut şi în faţa instanţei de fond şi SIF nu a combătut, terenul şi 3 dintre construcţii asupra cărora a fost instituit dreptul de superficie nu au mai fost folosite în activitatea de producţie a (…) S.A. de mai mult de 5 ani. Mai exact, din cele trei imobile dezafectate, doar unul este folosit la o capacitate de 5%, pentru depozitare.

Gradul de uzură al construcţiilor este vizibil, degradarea acestora fiind una progresivă. în acest context a fost adoptată Hotărârea atacată, în favoarea societăţii, în scopul de a încasa venituri asupra unor imobile care sunt complet inutilizabile, şi, care, în mod evident, cu trecerea timpului deveneau perisabile şi producătoare de cheltuieli suplimentare.

În plus, a fost aprobat proiectul din fonduri nerambursabile privind înfiinţarea unei fabrici de jocuri şi jucării pe platforma industrială (…) din Muncipiul (…), b-dul Muncii nr. 2, aşa cum reiese din înscrisurile anexate.

De puterea evidenţei este faptul că dezvoltarea proiectului pe platforma industrială a societăţii apelante va spori valoarea activelor (…) SA, contrar susţinerilor SIF şi ale instanţei de fond.

Aspectele cu privire la faptul că: (i) nu există nicio referire la construcţiile pe care superficiarul le va edifica pe terenul pârâtei; (ii) preţul folosinţei nu este unul susţinut de o evaluare a pieţei nu pot fi analizate de instanţa de fond întrucât vizează oportunitatea, iar nu legalitatea hotărârilor.

Or, potrivit art. 132 din Legea nr. 31/1990 instanţa de judecată verifică legalitatea iar nu oportunitatea hotărârii (…). După cum uşor se poate observa din considerentele hotărârii atacate, instanţa de fond nu verifică legalitatea hotărârii (…), ci doar oportunitatea acesteia.

S-a făcut trimitere la considerentele unor hotărâri pronunţate, conform apelantei în speţe similare.

A mai susţinut că potrivit doctrinei, dacă o hotărâre luată cu bună-credinţă afectează în mod negativ drepturile sau interesele societare ale acţionarilor minoritari, iar acest lucru este doar o consecinţă nu doar firească, ci şi rezonabilă în raport cu rezultatul urmărit de majoritate, nu suntem în prezenţa unui abuz de drept. Întotdeauna când există o raţiune, care nu trebuie să fie neapărat comercială explicită, ci poate fi chiar socială şi mai ales când nu s-a urmărit doar afectarea intereselor acţionarilor minoritari, hotărârea este valabilă.

(…) uşor de observat faptul ca prin adoptarea hotărârii (…), apelanta nu a încercat decât să îşi valorifice anumite active care sunt neproductive de mai bine de 5 ani, care în niciun mod, în starea în care se află la momentul prezent, nu pot fi producătoare de venituri şi nicidecum să îşi micşoreze patrimoniul, cum în mod eronat este susţinut în cererea de chemare în judecată.

S-au redat dispoziţiile art. 46 alin. din Legea nr. 24/2017 privind emitenţii de instrumente financiare şi operaţiuni de piaţă (care are drept corespondent art. 210 din Legea nr. 297/2004) şi s-a susţinut, raportat la aceste prevederi că nicio normă nu interzice acţionarului majoritar (…) S.A. să voteze în cadrul adunărilor generale ale acţionarilor.

(…) firesc ca o persoană juridică care are drept reprezentant legal o anumită persoană fizică care are calitatea de administrator la un emitent, să îşi păstreze dreptul de vot.

În caz contrar, în cazul unor restricţii sau limitări în această ipoteză, ar presupune existenta unui transfer ilicit al controlului asupra societăţii de la un acţionar majoritar la acţionarul/grupul de acţionari care au interese contrare cu acesta.

Pentru a califica motivul determinant pentru adoptarea hotărârilor este necesar ca instanţa să aibă în vedere considerentul real care a stat la baza adoptării unui asemenea act juridic, nu cel pretins de către reclamantă, nesusţinut de realitatea faptică.

Textul art. 136¹ din Legea nr. 31/1990 instituie obligaţia acţionarilor de exercitare a drepturilor cu buna-credinţă. Reclamanta – apelantă susţine că acţionarul (…) S.A. ar fi încălcat prevederile acestei norme juridice prin simpla exercitare a dreptului de vot.

O astfel de susţinere vine în coliziune cu norma cu caracter general din cadrul art. 101 din Legea nr. 31/1990, care permite fiecărui acţionar să voteze potrivit deţinerilor avute la capitalul social, fiecare acţiune dând dreptul la un vot. În plus, potrivit art. 1300 alin. (1) Cod civil, „afară de cazul în care sunt relevante pentru elementele stabilite de reprezentat, buna sau reaua-credinţă, cunoaşterea sau necunoaşterea unei anumite împrejurări se apreciază în persoana reprezentantului.” Tot astfel, potrivit art. 14 alin. (2) Cod civil, buna-credinţă se prezumă până la proba contrară, or, în aceste condiţii, reclamanta este ţinută să administreze proba contrară şi să dovedească reaua-credinţă a acţionarului în exercitarea dreptului de vot în cadrul AGEA din data de 05.01.2021.

Raportat la situaţia de fapt expusă şi la dispoziţiile legale în materie, au forţă obligatorie numai hotărârile adoptate în conformitate cu legea şi cu actul constitutiv al societăţii.

Prin urmare, acţiunea în anulare trebuie să întrunească una dintre următoarele condiţii de admisibilitate: (i) hotărârea AGEA să contravină unei dispoziţii legale imperative; (ii) hotărârea AGEA să fie contrară actului constitutiv al societăţii.

Apelanta consideră că hotărârea atacată nu este lovită de nulitate absolută. O hotărâre a adunării generale este o declaraţie de principii cu valoare virtuală  ce se bucură de o prezumţie relativă de validitate, prezumţie care poate fi răsturnată dovedind caracterul ei nelegal sau nestatutar, proba fiind în sarcina asociatului reclamant. (…) nu poate fi dovedit caracterul nelegal sau nestatutar, acţiunea va fi respinsă oricât de vătămătoare ar fi pentru asociatul petent.

(…)

Apărările societății

În ceea ce priveşte susţinerea apelantei pârâtei, în sensul că hotărârea a fost adoptată cu respectarea prevederilor art.136¹ din Legea 31/990 R, intimata arată că, atât practica judiciară şi reglementările legale în vigoare evidenţiază două aspecte în manifestarea abuzului de drept reglementat de art. 136 indice 1 din Legea 31/1990R şi anume reaua credinţă şi vătămarea intereselor societăţii şi a celorlalţi acţionari.

Conform acestor prevederi legale, abuzul de dreptul de vot este grefat în primul rând pe contrarietatea cu „interesul societar”.

Aşadar, în materia societăţilor pentru ca o Hotărâre (…) să fie validă, aceasta trebuie să fie rezultatul exercitării cu bună credinţă a dreptului de vot.

În speţă, a arătat că se constată că aceste hotărâri sunt rezultatul impus de o majoritate aflata sub controlul persoanei fizice (…) în scopul adoptării unei hotărâri care ratifică o decizie a Consiliului de Administraţie, în realizarea interesului unei societăţi, respectiv (…) SRL care face parte din grupul controlat de aceeaşi persoană fizică, precum şi a intereselor de grup din care face parte aceasta – argumente reţinute în mod corect şi în sentinţa apelată şi cu privire la care apelanta nu formulează nici o critică prin cererea de apel.

Apreciază că în mod corect instanţa de fond motivează soluţia prin filtrul interesului superior al societăţii şi finalitatea economica în cazul exercitării unui drept. Interesul social trebuie să coincidă cu interesul comun al acţionarilor de a-şi mări patrimoniul personal prin prisma prosperităţii societăţii în care sunt acţionari, ceea ce în speţa nu se poate susţine; cu alte cuvinte, interesul social este expresia intereselor acţionarilor subsumate noţiunii de affectio societatis, intenţie care trebuie sa se regăsească şi în hotărârile (…).

Se observa ca suntem în prezenta unui abuz de majoritate odată ce hotărârea a fost luată în unicul scop de a favoriza nu societatea, ci o terţa persoana juridica care face parte dintr-un grup controlat de o singura persoana fizica. Identificarea unei discrepante de ordin patrimonial/economic intre soluţia cotata şi cea posibila (vânzare/închiriere) confirma exercitarea dreptului cu încălcarea finalităţii economice.

Avantajul creat este de natura sa atragă nulitatea hotărârii (…) odată ce într-o cu totul alta situaţie (ex superficialul sa nu facă parte din grupul controlat) o astfel de operaţiune nu s-ar fi votat; constatând un astfel de efect se observa ca suntem în ipoteza clasica a devalizării societăţii odată ce se urmăreşte favorizarea nejustificată a unei alte societăţi în care acţionarul respectiv are interese, prin diverse operaţiuni.

(…)

Soluția Curții de Apel Cluj

(…)

III. Conform art. 136¹ din LSC: „Acţionarii trebuie să îşi exercite drepturile cu bună-credinţă, cu respectarea drepturilor şi a intereselor legitime ale societăţii şi ale celorlalţi acţionari.”

Aceste dispoziţii au fost interpretate în mod constant de doctrina de specialitate şi practica judiciară relevantă în sensul că sancţionează abuzul de drept al acţionarilor. În speţa de faţă, reclamanta intimată s-a prevalat de exercitarea abuzivă a dreptului de vot de către acţionarul majoritar. Sancţiunea pentru abuzul de drept este nulitatea actului sau operaţiunii juridice îndeplinite.

Condiţiile pentru a se reţine exercitarea abuzivă a dreptului de vot au fost în mod corect identificate de prima instanţă şi anume: – condiţia subiectivă referitoare la buna credinţă; – condiţia referitoare la ignorarea finalităţii dreptului recunoscut, în speţă a dreptului de vot.

Referitor la buna credinţă, în dreptul civil comun, aceasta reprezintă un principiu călăuzitor, ce transpune legislativ ideea cooperării sincere şi loiale între persoane. Conform art. 14 C.civ. orice persoană fizică sau juridică trebuie să îşi exercite drepturile şi să-şi execute obligaţiile cu bună credinţă, aceasta fiind prezumată.

Abuzul de drept este reglementat de art. 15 din C.civ. şi exprimă interdicţia de a exercita un drept în scopul de a vătăma sau păgubi pe altul, contrar bunei credinţe.

În ceea ce priveşte interesul societăţii, inserat în cuprinsul art. 136¹ din Legea nr. 31/1990, Curtea va reţine că acesta nu reprezintă un concept abstract, situat deasupra intereselor fiecărui acţionar, ci se traduce în capacitatea respectivului drept de a fi în concordanţă cu obiectul şi domeniul de activitate al societăţii, precum şi cu  interesul particular al fiecărui asociat în parte.

Luând în considerare aceste repere ale aplicării prevederilor art. 136¹ din Legea nr. 31/1990, se va reţine că pentru dovedirea exercitării abuzive a dreptului de vot al acţionarului majoritar al apelantei (…), atât din perspectiva încălcării bunei credinţe, cât şi a conceptului de interes societar, se impunea ca asociatul reclamant să dovedească un prejudiciu ce i s-ar fi produs lui, sau societăţii apelante, prin adoptarea respectivei hotărâri.

Controlul pe care (…) îl exercită, prin intermediul participaţiilor deţinute indirect atât în societatea Contactoare s.a.(acţionarul majoritar al apelantei) cât şi în societatea (…), este un element necesar, dar nu suficient pentru a se reţine abuzul de majoritate a acţionarului s.c. Contactoare s.a. O atare constatare se impune în considerarea prevederilor art. 14 al. 2 C.civ. care prezumă existenţa bunei credinţe în îndeplinirea unui act/fapt juridic. În speţă, din moment ce buna credinţa a acţionarului majoritar este prezumată de lege, revenea reclamantei intimate să facă dovada unei conduite abuzive a persoanei juridice cu ocazia exprimării votului în hotărârea contestată. Iar această conduită putea fi probată prin existenţa unui prejudiciu a drepturilor

(…)

Te putem ajuta!

Firma Mea oferă consultanță specializată în dreptul afacerilor, Legea societăților comerciale. Te putem ajuta în chestiuni mai simple, precum este înființarea unei firme, dar și cu aspecte mai complicate, cum este o fuziune sau o divizare.

Nu ezita, contactează-ne!