Motivele de nulitate absolută ale hotărârii AGA a unei SA, determinate de Tribunalul Timiș, aplicabile și SRL

Fiind chemat să se pronunțe asupra unor chestiuni litigioase Tribunalul Timiș a determinat mai multe motive de nulitate absolută a hotărârilor AGA a SA, multe aplicabile și SRL.

Aspecte importante, motive de nulitate absolută a hotărârii AGA SA:

1. nerespectarea formalităților privind convocarea;
2. ținerea ședinței într-un alt loc sau la o altă dată decât cele menționate în convocator;
3. întrunirea adunării într-un termen mai scurt de 30 de zile de la data publicării convocatorului, respectiv mai mic de 8 zile, pentru cea de-a doua convocare;
4. ignorarea punctelor noi cerute a fi introduse pe ordinea de zi de către acționarii deținători a minim 5% din capitalul social;
5. nepunerea situațiilor financiare la dispoziția acționarilor de la data convocării;
6. nepublicarea convocatorului ori a suplimentării ordinii de zi cerute de acționarii deținători a minim 5% din capitalul social;
7. adoptarea hotărârii cu excluderea de la vot a unor acționari îndreptățiți;
8. nerespectarea cerințelor imperative de cvorum și majoritate;
9. adoptarea pe baza votului deținătorilor de acțiuni la purtător nedepuse la societate cu minim 5 zile înainte de data ședinței sau fără ca menținerea depunerii să fie consemnată în procesul-verbal;
10. lipsa secretariatului sau președintelui adunării;
11. adoptarea cu votul unor persoane aflate în conflict de interese;
12. exercițiul dreptului de vot cu rea-credință;
13. contrarietatea cu ordinea publică și bunelor moravuri.

Stare de fapt

Prin sentința civilă nr. (…)/PI din 12 octombrie 2021, pronunţată de Tribunalul (…) în dosarul nr. (…)/30/2021, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta Societatea de (…) SA, în contradictoriu cu pârâta (…) SA; s-a luat act de faptul că părţile şi-au rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Trecând la analizarea cererii de chemare în judecată prin prisma susţinerilor şi apărărilor invocate de părţi, în raport de ansamblul probator administrat în cauză şi dispoziţiile legale aplicabile, instanţa de fond a reţinut că, prin hotărârea din data de 12.03.2021, Adunarea Generală Extraordinară a Acţionarilor din cadrul societăţii (…) SA (f. 117 dosar fond) a hotărât:

1. Aprobarea ofertei de cumpărare a terenului din strada (…) numărul 1 Timişoara şi a promisiunii de vânzare-cumpărare, în condiţiile negociate de Consiliul de Administraţie şi aprobarea repartizării profitului realizat din vânzarea terenului, sub formă de dividende către acţionari, conform dispoziţiilor legale.

2. Aprobarea repartizării tuturor sumelor încasate din vânzarea de active imobiliare sub formă de dividende către acţionari, conform dispoziţiilor legale.

3. Modificarea art. 13 din Actul Constitutiv al societăţii „Convocarea Adunării Generale”, prin completarea cu următoarea frază: „Adunarea Generală a acționarilor poate avea loc și prin corespondență.”

4. Aprobarea împuternicirii Președintelui Consiliului de administrație, cu posibilitatea de substituire pentru a acționa pe seama societății, în vederea îndeplinirii tuturor formalităților necesare legate de aducerea la îndeplinire a hotărârilor adoptate, precum și înregistrarea la Oficiul Registrului Comerțului și publicarea la autoritățile competente a hotărârilor Adunării Generale a Acționarilor.

Hotărârea Tribunalului Timiș

(…) instanţă a reţinut că, așa cum rezultă din cererea de chemare în judecată înregistrată în data de 26 mai 2021, coroborată cu răspunsul la întâmpinare din data de 20 iulie 2021 (f. 132 dosar fond), reclamanta Societatea de (…) SA, în calitate de acționar al societății (…) SA, a solicitat să se constate nulitatea absolută, iar în subsidiar să se anuleze punctele 1 și 2 din hotărârea amintită, invocând o serie de motive de nelegalitate, respectiv:

1. încălcarea specializării adunărilor generale, anume a art. 111 și 113 din Legea nr. 31/1990;

2. încălcarea regimului dividendelor, respectiv a art. 67 din Legea nr. 31/1990;

3. încălcarea dreptului la informare al acționarilor;

4. hotărârea atacată este rezultatul unui abuz de majoritate, cu încălcarea art. 1361 din Legea nr. 31/1990.

Apoi, instanţa de fond a reţinut că, potrivit art. 132 alin. (1) – (3) din Legea nr. 31/1990, hotărârile luate de adunarea generală în limitele legii sau actului constitutiv sunt obligatorii chiar pentru acţionarii care nu au luat parte la adunare sau au votat contra. Hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiţie, în termen de 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, de oricare dintre acţionarii care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat contra şi au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal al şedinţei. Când se invocă motive de nulitate absolută, dreptul la acţiune este imprescriptibil, iar cererea poate fi formulată şi de orice persoană interesată.

Tribunalul a apreciat că prima chestiune care a fost lămurită în prezenta cauză este felul nulității invocate de reclamantă, în sensul că este vorba despre motive care atrag nulitatea absolută sau relativă a hotărârii atacate, ținând cont că fiecare categorie de nulitate are un regim juridic distinct.

Așa cum s-a arătat în literatura de specialitate, greutatea distincţiei între cazurile de nulitate absolută şi cele de nulitate relativă este determinată de situaţia în care dispoziţiile legale nu indică natura nulităţii, iar, pentru acest motiv, criteriul folosit în doctrina clasică este cel al naturii interesului protejat de dispoziţia legală în fiecare caz în parte: nulitatea este absolută când interesul protejat este de ordine publică şi nulitatea este relativă când interesul protejat este personal.

În doctrina majoritară, confirmată de o bună parte a jurisprudenței, s-a subliniat că hotărârea adunării generale este un act juridic ce exprimă voința societății, astfel că, cu titlu de exemplu, au fost enumerate următoarele cauze de nulitate absolută: (1) nerespectarea formalităților privind convocarea; (2) ținerea ședinței într-un alt loc sau la o altă dată decât cele menționate în convocator; (3) întrunirea adunării într-un termen mai scurt de 30 de zile de la data publicării convocatorului, respectiv mai mic de 8 zile, pentru cea de-a doua convocare; (4) ignorarea punctelor noi cerute a fi introduse pe ordinea de zi de către acționarii deținători a minim 5% din capitalul social; (5) nepunerea situațiilor financiare la dispoziția acționarilor de la data convocării; (6) nepublicarea convocatorului ori a suplimentării ordinii de zi cerute de acționarii deținători a minim 5% din capitalul social; (7) adoptarea hotărârii cu excluderea de la vot a unor acționari îndreptățiți; (8) nerespectarea cerințelor imperative de cvorum și majoritate; (9) adoptarea pe baza votului deținătorilor de acțiuni la purtător nedepuse la societate cu minim 5 zile înainte de data ședinței sau fără ca menținerea depunerii să fie consemnată în procesul-verbal; (10) lipsa secretariatului sau președintelui adunării; (11) adoptarea cu votul unor persoane aflate în conflict de interese; (12) exercițiul dreptului de vot cu rea-credință; (13) contrarietatea cu ordinea publică și bunelor moravuri.

Ținând cont de aceste considerații teoretice exprimate în literatura de specialitate și practica instanțelor de judecată, tribunalul a reţinut că, prin prisma motivelor de nelegalitate invocate de reclamantă, se aduce în discuție nulitatea absolută a hotărârii adoptate în data de 12.03.2021, fiind vorba despre norme de drept care depășesc interesul personal al acționarilor, toate cele 4 critici dezvoltate în cerere repercutându-se asupra formării valabile a voinței sociale.

În ceea ce priveşte primul motiv de nulitate invocat de reclamantă, anume încălcarea specializării adunărilor generale, instanţa de fond a reţinut că, într-adevăr, din cuprinsul art. 111 şi 113 din Legea nr. 31/1990 rezultă că legiuitorul a prevăzut pentru fiecare categorie de adunare generală competenţe şi atribuţii diferite, cu condiţii de cvorum şi majoritate mai ridicate în cazul adunării generale extraordinare a asociaţilor.

Cu toate acestea, aşa cum a susţinut şi pârâta prin întâmpinare şi concluziile scrise, instanţa de fond a observat că aprobarea unei oferte de cumpărare a terenului şi a promisiunii de vânzare-cumpărare, precum şi a repartizării tuturor sumelor încasate din vânzarea de active imobiliare sub formă de dividende către acţionari, în condiţiile legii, nu constituie o chestiune aflată în competenţa exclusivă a adunării generale ordinare, conform art. 111 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, întrucât problemele asupra cărora adunarea ordinară este obligată să se pronunţe sunt amintite la lit. a) – f), fără ca între acestea să se regăsească expres şi cele de tipul celor votate la punctele 1 şi 2 din hotărârea adoptată în data de 12.03.2021.

Pe de altă parte, în ceea ce priveşte nulitatea, s-a reţinut că această sancţiune este aplicabilă ori de câte ori efectele actului sunt potrivnice scopului în considerarea căruia s-a edictat condiţia de validitate nesocotită. Finalitatea reglementării este cea care atrage incidenţa nulităţii, ca sancţiune pentru nerespectarea normei, ceea ce înseamnă că nu orice normă nerespectată este sancţionată cu nulitatea.

S-a reţinut că, din moment ce nulitatea este o sancţiune îndreptată împotriva unor anumite efecte ale actului juridic făcut cu încălcarea legii, ea va exista ori de câte ori, în limitele sau, mai exact, în considerarea cauzelor de nulitate, efectele actului juridic vor contrazice într-adevăr scopul dispoziţiei legale – imperative sau prohibitive – ce ar fi fost încălcată.

Totodată, s-a ţinut seama că acest motiv de nulitate nu ar putea fi decât unul virtual, sancţiunea nefiind prevăzută expres de lege, astfel că ar trebui să rezulte din modul în care este reglementată condiţia de validitate a actului juridic civil presupus a fi încălcată în cauză.

Din această perspectivă, Tribunalul a apreciat că sancţiunea nulităţii nu ar fi operabilă într-o ipoteză precum cea din prezenta cauză, în care adunarea generală extraordinară votează asupra unor probleme care nu ar fi de competenţa exclusivă a adunării ordinare.

Din modul de reglementare a atribuţiilor fiecărei categorii de adunare generală, s-a reţinut că scopul legiuitorului a fost de a acorda o atenţie deosebită unor chestiuni considerate esenţiale pentru activitatea societăţii (cum sunt cele de la art. 113 lit. a)-l) din Legea nr. 31/1990), astfel că a instituit exigenţe de cvorum şi de majoritate mai ridicate pentru adunarea generală extraordinară. Acesta fiind scopul normei, s-a reţinut că sancţiunea nulităţii ar fi cu siguranţă incidentă dacă una dintre problemele enumerate la art. 113 lit. a)-l) din Legea nr. 31/1990 ar fi votată într-o adunare generală ordinară.

În schimb, prima instanţă a apreciat că nu subzistă aceleaşi raţiuni atunci când adunarea generală extraordinară votează asupra unor probleme care nu se regăsesc expres la art. 113 lit. a)-l) din Legea nr. 31/1990, însă nu sunt enumerate nici la art. 111 alin. (2) lit. a)-f) din acelaşi act normativ.

A constatat că, până la urmă, trebuie protejată formarea valabilă a voinţei sociale şi înlăturate din circuitul civil doar acele efecte contrare scopului reglementării, iar din acest punct de vedere a apreciat că nu există niciun motiv serios pentru a anula cele două puncte votate în data de 12.03.2021, în condiţiile în care la şedinţă au participat 48 de acţionari reprezentând un număr de 611 acţionari, totalizând 1.245.156 de acţiuni, adică 74,45% din capitalul social.

Trecând la analizarea celui de-al doilea motiv de nulitate invocat, instanţa de fond a reţinut că reclamanta apreciază că s-a nesocotit art. 67 din Legea nr. 31/1990, nefiind specificate sumele concrete cu titlu de profit, lipsa aprobării situațiilor financiare, precum și caracterul incert al repartizării.

(…) această critică nu a putut fi admisă de prima instanță, întrucât s-a apreciat că esențială este calificarea celor două puncte adoptate de adunarea generală extraordinară în data de 12.03.2021, respectiv dacă prin aceste decizii s-a hotărât distribuirea de dividende, în sensul art. 67 din Legea nr. 31/1990, sau doar stabilirea unor direcții de principiu pentru viitor, la solicitarea consiliului de administrație.

Ținând cont de conținutul celor două puncte, de mențiunile din procesul-verbal al ședinței (f. 113-115 dosar fond), prima instanță a reţinut că cele două hotărâri nu pot fi calificate drept distribuiri de dividende, în sensul art. 67 din Legea nr. 31/1990.

Tribunalul a observat că în cadrul ședinței s-au adus mai multe precizări legate de negocierile purtate, referitoare la înstrăinarea terenului, fiind expres menționat că „Propunerea legată de profitul din această tranzacție precum și cel din vânzarea altor active imobiliare rămase este una de principiu rezultată din cererile anterioare ale acționarilor și reiterate în fiecare (…), dar și din necesitățile practice și de evidență ale managementului pe centre de profit, așa cum este organizată firma noastră și cum bine se cunoaște. (…) necesară conducerii firmei o mai mare predictibilitate legată și de politica de dividende ca și cea a veniturilor, resurselor necesare pentru realizarea acestora. Cu siguranță că se va reveni în (…) pentru aprobare, cu datele exacte, atunci când se vor cunoaște.”

De asemenea, Tribunalul a constatat că este certă intenția urmărită de acționari prin cele două puncte votate, şi anume de a aproba, de principiu, destinația eventualului profit realizat, în măsura în care tranzacția imobiliară se va concretiza, toate acestea însă în condițiile legii, adică în condițiile art. 67 din Legea nr. 31/1990, urmând pașii prescriși de lege.

Tribunalul a apreciat că, dacă hotărârea din 12.03.2021 ar da dreptul acționarilor să încaseze vreun dividend, cu siguranță că mențiunea „în condițiile legii” ar fi lipsit, la fel cum ar fi lipsit și precizările oferite în cadrul ședinței, fiind inexplicabilă intenția de a reveni în (…) pentru aprobare, cu datele exacte.

Prin urmare, instanța de fond nu a împărtăşit aceeași calificare a celor două puncte atacate, oferită de reclamantă, fiind vorba despre un acord de principiu, la solicitarea consiliului de administrație, și nu de o distribuire efectivă de dividende, în condițiile art. 67 din (…) nr. 31/1990.

Apoi, Tribunalul a constatat că, prin cel de-al treilea motiv de nulitate invocat, reclamanta a apreciat că s-a încălcat dreptul său la informare, întrucât nu au fost prezentate acționarilor condițiile negociate de către consiliul de administrație, conducerea dând dovadă de lipsă de transparență cu privire la eventualele avansuri încasate, garanții pentru încasarea prețului, informații cu privire la profitul realizat prin încheierea acestei tranzacții.

A reţinut că prin înscrisurile administrate în cauză, pârâta a făcut însă dovada că reclamanta a avut la dispoziție toate datele relevante asupra tranzacției imobiliare, fiecare acționar primind un rezumat al promisiunii de vânzare-cumpărare, incluzând condițiile acesteia (f 109-110 dosar fond).

De asemenea, prima instanţă a constatat că, până la data ședinței, reclamanta nu a cerut informații suplimentare legate de aceste acte, iar pe de altă parte, în cadrul adunării generale a acționarilor au fost aduse precizări detaliate legate de condițiile tranzacției imobiliare, inclusiv referitoare la modalitatea de plată a prețului și la achitarea unui eventual avans, precum și la imposibilitatea de a stabili profitul concret, fiind efectuate o serie de cheltuieli și fiind prefigurată o etapă de due-diligence (f. 113-114 dosar fond).

Prin urmare, instanţa de fond a apreciat că toate punctele de interes ale reclamantei își găsesc un răspuns în actele comunicate, completate cu informațiile furnizate în timpul ședinței ###, fiind pe deplin respectat dreptul de informare pretins a fi nesocotit.

Apoi, Tribunalul a constatat că prin cel de-al patrulea motiv de nulitate invocat, se susține existența unui abuz de majoritate, în condițiile în care s-ar nesocoti interesul societății.

(…) această critică nu a putut fi reținută de prima instanță, întrucât din ansamblul probator administrat în cauză nu rezultă că sunt îndeplinite condițiile unui abuz de majoritate, în sensul că, prin cele două puncte aprobate, s-ar încălca interesul societății, în favoarea acționarilor care au votat pentru.

Instanţa de fond a reţinut că, într-adevăr, în literatura de specialitate s-a arătat că deturnarea dreptului de la raţiunea sa intrinsecă, exprimată în scopul pentru care a fost recunoscut şi garantat sau, într-o altă formulare, utilizarea dreptului în alte scopuri decât cele avute în vedere prin norma juridică ce îl recunoaşte reprezintă nu uzul, ci abuzul de drept.

Aplicând aceste considerații teoretice în concret la prezenta cauză, instanța de fond nu a putut identifica o exercitară abuzivă a dreptului de vot din partea acționarilor, în dauna societății #### SA, mai ales că este vorba despre o hotărâre de principiu, care nu produce efecte directe asupra unei eventuale distribuiri de dividende. Așa cum s-a precizat în timpul ședinței, se va reveni în ### după ce se va cunoaște întinderea profitului, în condițiile impuse de lege, iar în acel cadrul acționarii vor dezbate în ce măsură prețul încasat urmează a fi distribuit sub formă de dividende.

Pe de altă parte, Tribunalul a apreciat că nu s-a dovedit în mod convingător în ce fel ar fi afectate interesele societății prin aprobarea celor două puncte de pe ordinea de zi, mai ales în contextul în care demersul de înstrăinare este unul inițiat prin hotărârea ### nr. 2 din data de 27.04.2018 (f. 54 dosar fond), hotărâre care nu a fost atacată de reclamantă cu o acțiune în anulare.

Reţinând lipsa unor probe certe că activitatea societății ar fi grav afectată sau perturbată prin hotărârea adoptată, prima instanţă nu a putut cenzura dorința acționarilor de a obține profit și intenția ca profitul realizat să fie repartizat sub formă de dividende, acesta fiind, de altfel, scopul unui societăți reglementate de Legea nr. 31/1990.

(…) în vedere aceste considerente, în temeiul art. 132 din Legea nr. 31/1990, instanța de fond a respins ca neîntemeiată cererea formulată, constatând că niciunul dintre motivele de nulitate invocate nu poate fi reținut.

Mare parte din aceste motive de nulitate analizate de către instanță și care vizează hotărârea SA, sun aplicabile și hotărârilor adoptate de asociații unui SRL.

Hotărârea tribunalului a fost menținută de Curtea de Apel Timișoara. A fost admis apelul societății prin care a solicitat eliminarea unor considerate din motivare pe care le-a considerat nerelevante și prejudiciabile pentru ea.

Te putem ajuta!

Firma Mea oferă consultanță specializată în dreptul afacerilor, Legea societăților comerciale. Te putem ajuta în chestiuni mai simple, precum este înființarea unei firme, dar și cu aspecte mai complicate, cum este o fuziune sau o divizare.

Nu ezita, contactează-ne!