Înalta Curte de Casație și Justiție a decis excluderea asociatului din SRL pentru motivul folosirii autoturismului firmei în interes propriu, dar și pentru împiedicarea întrunirii asociaților SRL în adunarea generală

Instanța supremă a hotărât să îl excludă pe asociatul problemă și nu să dizolve SRL conform solicitărilor acestuia.

Aspecte importante:

• dispunând excluderea reclamantului din SRL, instanţa trebuia să stabilească şi drepturile acestuia;
• un motiv de excludere a asociatului din SRL a fost blocarea accesului celuilalt asociat și administrator în sediul SRL prin schimbarea încuietorii de la uşă;
• un alt motiv de excludere reținut de instanță a fost blocarea actelor SRL într-un fișet;
• un alt motiv de excludere a asociatului SRL a fost închiderea mărfii într-un depozit și comercializarea ei prin intermediul unei alte firme.

Soluția instanței de apel

Instanţa de apel a apreciat corect că instanţa de fond a reţinut că neînţelegerile dintre asociaţi sunt grave, iar în temeiul art. 224 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 republicată, asociatul exclus are dreptul la o sumă de bani care să reprezinte valoarea părţii proporţionale din patrimoniul societăţii şi a considerat că valoarea trebuie stabilită de comun acord şi în caz de conflict de tribunal.

Or, în mod evident între părţi neînţelegerile sunt grave, chiar reclamantul solicitând prin întâmpinarea formulată la cererea reconvenţională ca în cazul în care se va dispune excluderea sa din societate să se stabilească drepturile la care are dreptul şi societatea să fie obligată să-l despăgubească.

Dispunând excluderea reclamantului din societate, instanţa trebuia să stabilească şi drepturile acestuia, având în vedere că ambele părţi au solicitat acest lucru.

(Î.C.C.J., secţia comercială, decizia nr. 768 din 27 februarie 2008)

Din examinarea lucrărilor din dosar constată că, prin decizia nr. 23 din 15 februarie 2007

pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, s-a admis apelul declarat de B.G. împotriva sentinţei civile nr. 11/11.01.2006 pronunţată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu R.C.F. şi SC H.I. SRL, a fost schimbată în parte sentinţa în sensul că a fost obligată societatea să-i acorde apelantului drepturile băneşti şi au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei cu cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de apel a reţinut că prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. 6413/2005, reclamantul B.G. a chemat în judecată pe pârâţii R.C.F. şi SC H.I. SRL, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să dispună dizolvarea societăţii în temeiul dispoziţiilor art. 227 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 31/1990.

În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că începând cu luna ianuarie 2004 între cei doi asociaţi au apărut o serie de neînţelegeri grave, care împiedică funcţionarea societăţii.

S-a precizat că pârâta, fără să ţină cont că reclamantul are calitatea de administrator, a blocat accesul său în sediul societăţii prin schimbarea încuietorii de la uşă, a încuiat actele societăţii în fişet, iar marfa aflată în stoc a fost închisă în depozit şi a fost comercializată prin intermediul altei societăţi administrată de pârâtă. S-a arătat în acţiune că această asociere nu mai poate să existe, societatea nu îşi mai poate continua activitatea şi nu mai poate fi administrată în interesul societăţii, deoarece divergenţele dintre asociaţi fac imposibilă continuarea activităţii, iar procentele aproximativ egale de părţi sociale nu pot conduce la adoptarea unei hotărâri valide pentru bunul mers al societăţii.

Potrivit disp. art. 115-119 C. pr. civ., pârâta R.C.F. a formulat întâmpinare – cerere reconvenţională, solicitând pe această cale respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

Pârâta a precizat că reclamantul este cel care se face vinovat de acţiuni şi fapte care tulbură desfăşurarea normală a societăţii şi care au determinat-o să ia măsuri de protejare a acesteia. S-a mai susţinut că reclamantul se folosea de bunuri şi valori aparţinând societăţii în mod discreţionar şi numai în interesul său propriu, fără evidenţe gestionare şi contabile, ceea ce pune în pericol bunul mers al societăţii. Pe cale de reconvenţională pârâta a solicitat excluderea reclamantului din societatea SC H.T.I. SRL în temeiul dispoziţiilor art. 222 lit. c) şi lit. d) din Legea nr. 31/1990 republicată.

Tribunalul Prahova prin sentinţa nr. 11/ 11.01.2006 a respins acţiunea formulată de reclamant, a admis cererea reconvenţională, a dispus excluderea asociatului reclamant din societate, societatea urmând să funcţioneze în continuare cu asociat unic R.C.F., care va deţine întreaga participare la capitalul social.

Pentru a pronunţa această sentinţă s-a reţinut că relaţiile dintre cei doi asociaţi s-au deteriorat, aceştia acuzându-se reciproc de ingerinţe în bunul mers al societăţii şi de activităţi neconforme cu interesul societar. Affectio societatis este un element, o condiţie de fond a contractului de societate, astfel că lipsa lui nu conduce automat la nulitatea societăţii şi, în consecinţă la dizolvarea acesteia ci, mai degrabă, la excluderea sau retragerea asociatului sau asociaţilor în cauză. Dacă societatea are posibilitatea din punct de vedere financiar de a-şi realiza obiectul de societate, asociatul nemulţumit se poate retrage sau poate fi exclus din societate, permiţând funcţionarea în continuare a acesteia.

În conformitate cu dispoziţiile art. 224 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 republicată, asociatul exclus nu are dreptul la o parte proporţională din patrimoniul social, ci numai la o sumă de bani care să reprezinte valoarea acesteia, valoare ce urmează a fi stabilită de comun acord de părţi, iar în caz de conflict, de tribunal.

Împotriva deciziei mai sus menţionate au formulat recurs reclamantul B.G. şi pârâtele R.C.F. şi SC H.I. SRL.

Recurentul reclamant a invocat prevederile art. 304 pct. 9 C. pr. civ. solicitând admiterea recursului, dizolvarea societăţii, începerea procedurilor de lichidare, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 227 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 31/1990 şi în subsidiar obligarea pârâtelor la plata valorii corecte a drepturilor acestuia cu începere de la 31.12.2003.

Recurentele pârâte au invocat prevederile art. 304 pct. 9 C. pr. civ. solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei atacate în sensul înlăturării obligaţiei de plată a sumei în litigiu. Recurentele pârâte au criticat soluţia prin prisma greşitei aplicări a art. 224 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 şi au fost nemulţumite de validarea de către instanţă a variantei II a raportului de expertiză, favorizând asociatul exclus.

Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte, analizând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs invocate şi a criticilor formulate, şi răspunzând printr-un considerent comun, va respinge ambele recursuri deoarece nu rezultă că instanţa de apel a recurs la încălcarea unor texte de lege aplicabile speţei sau că a aplicat greşit dispoziţii legale, interpretându-le prea extins sau prea restrâns ori cu totul eronat.

Dimpotrivă, instanţa de control judiciar a reţinut în mod corect că asocierea nu mai poate continua, martorii ambelor părţi confirmând imposibilitatea continuării activităţii societăţii din cauza neînţelegerilor grave.

Susţinerea recurentului reclamant că ar fi trebuit să se dispună dizolvarea societăţii este nefondată, având în vedere că recurenta intimată R.F., care a fost asociat fondator, doreşte continuarea activităţii societăţii şi a luat măsuri pentru buna realizare a obiectului de activitate prin achitarea din surse proprii, a unor datorii ale societăţii. Conduita recurentului reclamant a fost cea care a împiedicat societatea să-şi desfăşoare activitatea în bune condiţii, prin folosirea în interes propriu a autoturismului achiziţionat de firmă, dar şi prin împiedicarea întrunirii asociaţilor în adunarea generală, conform declaraţiilor martorilor.

În consecinţă instanţa de apel a apreciat în mod corect că nu se impune dizolvarea societăţii, ci doar excluderea reclamantului.

Instanţa de apel a apreciat corect că instanţa de fond a reţinut că neînţelegerile dintre asociaţi sunt grave, iar în temeiul art. 224 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 republicată, asociatul exclus are dreptul la o sumă de bani care să reprezinte valoarea părţii proporţionale din patrimoniul societăţii şi a considerat că valoarea trebuie stabilită de comun acord şi în caz de conflict de tribunal.

Or, în mod evident între părţi neînţelegerile sunt grave, chiar reclamantul solicitând prin întâmpinarea formulată la cererea reconvenţională ca în cazul în care se va dispune excluderea sa din societate să se stabilească drepturile la care are dreptul şi societatea să fie obligată să-l despăgubească.

De asemenea, pârâta reclamantă în cererea reconvenţională a solicitat să fie exclus reclamantul din societate, cu consecinţele legale.

Ca atare, dispunând excluderea reclamantului din societate instanţa trebuia să stabilească şi drepturile acestuia, având în vedere că ambele părţi au solicitat acest lucru. Acesta este motivul pentru care instanţa de apel, în mod corect, a dispus efectuarea unei expertize contabile.

Te putem ajuta!

Firma Mea oferă consultanță specializată în dreptul afacerilor, Legea societăților comerciale. Te putem ajuta în chestiuni mai simple, precum este înființarea unei firme, dar și cu aspecte mai complicate, cum este o fuziune sau o divizare.

Nu ezita, contactează-ne!