Curtea de Apel București a decis că președintele sau administratorul unui SA nu poate ataca hotărârea de revocare din funcție, interpretare care se aplică și SRL

Curtea a stabilit că nu poate fi reținut argumentul administratorului în sensul că legea prevede în mod expres posibilitatea oricărei persoane de a solicita constatarea nulității absolute a unei decizii a adunării generale a acționarilor.

Aspecte importante:

• dispozițiile legale îi permit administratorului atacarea deciziilor consiliului de administrație, în condițiile art. 132 din aceeași lege, doar dacă acestea privesc mutarea sediului, schimbarea obiectului de activitate al societății, respectiv majorarea capitalului social, aceste aspecte intrând în atribuțiile Adunării generale extraordinare și  putând fi delegate Consiliului de administrație;

• din analiza textului rezultă că în caz contrar, când este vorba despre o decizie a Consiliului de administrație care nu privește cazurile reglementate de text, deciziile consiliului de administrație nu pot fi atacate de administrator;

• prevederile art. 132 alin. 4 din Legea nr. 31/1990 sunt clare, în sensul că, fără a distinge între felurile nulității invocate și fără a face alte distincții, membrii consiliului de administrație, respectiv ai consiliului de supraveghere, nu pot ataca hotărârea adunării generale (a SRL sau SA) privitoare la revocarea lor din funcție, aceștia pot solicita, în cazul unei revocări nelegale, repararea prejudiciilor astfel cauzate;

• în situația în care administratorul a fost revocat fără respectarea legii, a actului constitutiv sau a prevederilor contractului de administrare, acesta nu are la dispoziție calea de atac specială reglementată de art. 132 din Legea nr. 31/1991, modificată, ci o acțiune în răspundere civilă împotriva societății, reglementare care se aplică și SRL;

• membrii consiliului de administrație, respectiv ai consiliului de supraveghere, nu pot ataca hotărârea adunării generale privitoare la revocarea lor din funcție, dispoziția legală este clară, în sensul că nu face nicio distincție, după cum este vorba de nulitatea absolută sau relativă

Stare de fapt

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București Secţia a-VIII-a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale sub nr. (…)/3/2021 la 4.01.2021 reclamantul (…) a solicitat, în contradictoriu cu pârâta (…) SA pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună: obligarea pârâtei la plata bonusului stabilit prin Decizia (…)/16.03.2020 în cuantum de 2x (salariul lunar brut din ianuarie 2020 + 400 lei) lei/lună prin anularea Hotărârii CA din data de 16.12.2020 ca emisă de persoane care nu au calitatea de Preşedinte/membru al Consiliului de Administraţie, ca urmare a anulării Hotărârii Adunării Generale Ordinare a Acţionarilor din 30.11.2020 ca fiind nelegală; obligarea pârâtei la luarea oricăror şi tuturor măsurilor necesare pentru încetarea actelor de hărţuire psihologică a reclamantului; obligarea pârâtei la plata sumei de 500.000 EUR (în lei la cursul BNR de la data efectuării plăţii) cu titlu de daune morale datorate hărţuirii şi şantajului la care a fost supus; actualizarea sumelor prevăzute la pct. 2 cu dobânda legală şi cu rata inflaţiei; şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea de ședință din data de 17.03.2021 pronunţată în dosarul nr.  (…)/3/2021,  Tribunalul Bucureşti Secţia a VIII-a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale a disjuns capetele de cerere privind anularea hotărârii (…)/01.12.2020 şi a hotărârii Consiliului de Administraţie (CA)/16.12.2020 cu formarea unui nou dosar, respectiv nr. (…)/3/2021, a disjuns capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata bonusului stabilit prin Decizia nr. (…)/16.03.2020  cu formarea unui nou dosar, respectiv nr. (…)/3/2021, a constatat că rămâne învestită cu capetele 2 şi 3 ale acţiunii, respectiv obligarea pârâtei la luarea tuturor măsurilor necesare pentru încetarea actelor de hărţuire psihologică ale reclamantului şi obligarea la plata unei despăgubiri morale în cuantum de 3.000.000 euro, pretenţii majorate.

În urma disjungerii s-a format  la data de 17.03.2021 dosarul nr.  (…)/3/2021.

Prin încheierea de şedinţă din data de 17.03.2021, s-a admis excepţia necompetenței funcţionale a Secţiei a VIII-a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul (…) şi pe pârâta (…) SA, în favoarea Secţiei a VI-a Civile a Tribunalului București.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București Secţia a VI-a Civila la data de 16.04.2021 sub nr. (…) /3/2021*.

Cerere de modificare

La data de 08.06.2021 reclamantul a depus o cerere de modificare a cererii inițiale, solicitând anularea Hotărârii Adunării Generale a Asociaților din 30.11.2020 și anularea Hotărârii Adunării Generale a Asociaților din 02.03.2021.

Hotărârea Tribunalului București

Prin sentinţa civilă nr. (…)/21.12.2021 Tribunalul București – Secţia a-VI-a Civilă a admis excepţia inadmisibilităţii capetelor de cerere vizând anularea Hotărârii (…) din 01.12.2020 şi  a Hotărârii CA din 16.12.2020, invocată de pârâtă şi a respins respectivele capete de cerere, ca inadmisibile, a respins în rest cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul (…) în contradictoriu cu pârâta (…)  SA, ca neîntemeiată şi s-a luat act că pârâta şi-a rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

În motivare, prima instanţă a reţinut că reclamantul nu are calitatea de acționar al societății pârâte, raporturile juridice dintre cele două părți fiind generate de contractul de muncă înregistrat sub nr. 2716/02.08.2006. A reținut în drept aplicabilitatea dispoziţiilor art. 132 din Legea nr. 31/1990 alin. 2, 3 şi 4.

Analizând excepția inadmisibilității invocate de pârâtă, tribunalul a reținut că aceasta se referă la imposibilitatea reclamantului de a formula un anumit gen de acțiune, în speță acțiunea în anularea hotărârii adunării generale a acționarilor de revocare din funcția de președinte și membru al consiliului de administrație și acțiunea în anularea Deciziei consiliului de administrație.

În speță, tribunalul a apreciat că există un astfel de impediment, întrucât dispozițiile prevăzute de art. 132 din Legea nr. 31/1990, deși dau posibilitatea formulării unei acțiuni în anulare a hotărârii adunării generale tuturor persoanelor interesate există o interdicție expresă. Din textul de lege menționat, instanța a constatat că administratorii nu pot ataca hotărârea adunării generale referitoare la revocarea lor din funcție.

Reglementarea își găsește rațiunea în aceea că funcția de administrator se exercită după regulile de la mandat, având un caracter intuitu personae, esențialmente revocabil.

În situația în care administratorul a fost revocat fără respectarea legii, a actului constitutiv sau a prevederilor contractului de administrare, acesta nu are la dispoziție calea de atac specială reglementată de art. 132 din Legea nr. 31/1991, modificată, ci o acțiune în răspundere civilă împotriva societății.

Totodată, tribunalul a constatat că textul de lege nu reglementează anumite motive pentru care administratorul ar putea ataca hotărârea (…) privind revocarea sa, de unde rezultă că administratorul revocat nu poate ataca hotărârea pentru niciun motiv. În speță, fiind vorba despre o hotărâre prin care nu s-a dispus altceva decât revocarea administratorilor, reclamantul nu o poate ataca invocând o neconcordanță între data convocării adunării generale și cea a adoptării hotărârii.

În consecință, tribunalul a constatat ca fiind întemeiată excepția inadmisibilității, astfel a admis această excepţie şi a respins acțiunea în anularea Hotărârii (…) din 01.12.2020, ca inadmisibilă.

În ce privește excepția inadmisibilității acțiunii în anularea Deciziei Consiliului de administrație din 16.12.2020, Tribunalul a considerat că este întemeiată.

În acest sens, a învederat dispoziţiile art. 114 din Legea nr. 31/1990, exerciţiul atribuţiilor prevăzute la art. 113 lit. b), c) şi f) va putea fi delegat consiliului de administraţie, respectiv directoratului, prin actul constitutiv sau prin hotărâre a adunării generale extraordinare a acţionarilor.

În cazul în care consiliul de administraţie, respectiv directoratul, este mandatat să îndeplinească măsura prevăzută la art. 113 lit. f), dispoziţiile art. 2201 se aplică deciziilor consiliului de administraţie, respectiv celor ale directoratului, în mod corespunzător.

În cazul în care consiliul de administraţie, respectiv directoratul este mandatat să îndeplinească măsurile prevăzute de art. 113 lit. b) şi c), dispoziţiile art. 131 alin. (4) şi (5), ale art. 132, cu excepţia alin. (6) şi (7), precum şi prevederile art. 133 se aplică deciziilor consiliului de administraţie, respectiv celor ale directoratului, în mod corespunzător.

Așadar, potrivit acestor reglementări legale, tribunalul a constatat că singura excepţie când deciziile consiliului de administraţie pot fi atacate în justiţie, este cea în care acesta este mandatat să îndeplinească măsurile prevăzute de art. 113 lit. b) şi c), respectiv pentru mutarea sediului social şi schimbarea obiectului de activitate al societăţii.

Cum, în cauză decizia din 16.12.2020 nu a fost adoptată în executarea delegării exerciţiului atribuţiilor adunării generale, tribunalul a apreciat că este inadmisibilă acțiunea reclamantului de anulare a acesteia, Adunarea generală a acţionarilor fiind abilitată să verifice legalitatea respectivei decizii.

Pe fondul cauzei, cu privire la cererea de anulare a Hotărârii (…)  din 02.03.2021 Tribunalul a reținut că prin aceasta s-a hotărât de către acționari invalidarea Deciziei nr. (…)  și lipsirea acesteia de orice efecte juridice, atragerea răspunderii directorului societății, reclamantul (…), care deținea calitatea de administrator și președinte al Consiliului de Administrație la data emiterii deciziei nr. (…), recurgerea de către societate la măsurile și mijloacele legale în vigoare pentru a anula actele angajate de societate ca urmare a deciziei nr. (…) și pentru a recupera prejudiciile rezultate din decizia nr. (…).

Reclamantul solicită anularea acestei hotărâri apreciind că este nulă absolut deoarece a fost adoptată pro causa, contrar bunelor moravuri și dintr-o cauză falsă. Mai arată acesta că hotărârea respectivă a fost adoptată pentru a produce probe împotriva sa în cercetarea disciplinară efectuată de pârâtă și pentru hărțuirea sa.

Tribunalul a arătat că potrivit art. 1235 C.civ., cauza este motivul care determină fiecare parte să încheie contractul. De asemenea, potrivit art. 1236 C.civ., cauza trebuie să existe, să fie ilicită și morală, cauza este ilicită când este contrară legii și ordinii publice și este imorală când este contrară bunelor moravuri.

În ce privește cauza imorală și ilicită invocată de reclamant la luarea hotărârii, prima instanță a apreciat că acesta nu a făcut dovada unei astfel de cauze de nulitate absolută a hotărâri. Nu se poate reține de instanță din ansamblul probelor administrate în cauză faptul că la baza luării hotărârii (…) din 02.03.2021, contestate în prezenta cauză, ar fi stat o cauză imorală sau ilicită, în contextul în care Adunarea generală are dreptul de a controla activitatea administratorilor, de a hotărî atragerea răspunderii acestora pentru eventuale prejudicii produse societății.

(…) de susținerile reclamantului nedovedite prin probatoriul administrat, reținând că anularea hotărârii (…) ui Constitutiv), nu și pentru motive de oportunitate, tribunalul a respins ca neîntemeiată cererea reclamantului de anulare a respectivei hotărâri.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul (…) şi a solicitat admiterea căii de atac cu consecinţa modificării în tot a sentinţei atacate şi admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată şi modificată, respectiv: anularea Hotărârii Generale Ordinare a Acționarilor din data de 30.11.2020; anularea Hotărârii Adunării Generale a Asociaților din data de 02.03.2021; anularea Hotărârii Consiliului de Administrație din data de 16.12.2020; obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul dosar.

În motivarea apelului, apelantul-reclamant a susţinut că prima instanţă a respins în mod greşit acțiunea, reținând excepția inadmisibilității invocată de pârâtă pentru capetele de cerere vizând anularea Hotărârii (…) din 30.11.2020 și a Deciziei CA din 16.12.2020. De asemenea, a apreciat că considerentele instanței de fond sunt superficiale și exclud de plano toate motivele invocate de apelantul-reclamant care privesc nulitatea absolută a acestor hotărâri.

Apelantul-reclamant a considerat că superficialitatea analizei instanței de fond reiese şi din probatoriul administrat, deși acesta a arătat că hotărârile au fost adoptate cu încălcarea prevederilor legale, Hotărârea (…) pe care instanța o reține că este datată cu 01.12.2020 cuprinde ca dată a încheierii acesteia data de 30.11.2020, de unde reiese în mod vădit încălcarea dispozițiilor privind data de referință a acesteia.

Apelantul-reclamant a arătat referitor la Decizia CA din data de 16.12.2020, că prima instanță reține doar că Adunarea Generală a asociaților poate reține nulitatea acesteia, fapt ce contravine dispozițiilor legale, în sensul în care orice persoană vătămată poate solicita anularea unei decizii a consiliului de administrație.

A apreciat că reţinerea instanţei de fond referitoare la faptul că reclamantul a solicitat anularea hotărârii pentru motive de oportunitate, este greşită arătând că întocmirea unei decizii pro causa prin care se modifică cauzele reținute în Decizia CA din 16.12.2020 este motiv de nulitate a respectivei hotărâri.

Apelantul-reclamant a arătat că deși textul de lege prevede în mod expres posibilitatea oricărei persoane de a cere constatarea nulității absolute a unei decizii a Adunării Generale a asociaților, instanța de fond a reținut că acesta nu are acest drept, întrucât contravine dispozițiilor art. 132 alin. 4 din Legea nr. 31/1990. Astfel, a susţinut că o astfel de interpretare a legii este vădit eronată, deoarece, indiferent de obiectul deciziei adoptate, Adunarea Generală a asociaților este ținută să respecte prevederile legale ce sunt vizate de sancțiunea nulității absolute. În caz contrar, a apreciat că s-ar putea ajunge la concluzia că Adunarea Generală a asociaților poate revoca mandatul unui administrator în orice fel, fără a respecta nicio prevedere, întrucât apelantul-reclamant nu ar avea dreptul să invoce nulitatea absolută a acestei hotărâri.

A învederat dispozițiile art. 132 alin. 4 din Legea nr. 31/1990 ce privesc cazul invocării unei vătămări a administratorului revocat și nicidecum nu pot fi interpretate în sensul interzicerii dreptului acordat în vederea invocării nulității absolute.

Astfel, a considerat că analiza instanței de fond a fost efectuată pe o interpretare eronată a dispozițiilor legale, contrară instituției nulității absolute, care nu prevede nicio cerință sau interdicție în privința persoanei care poate solicita constatarea nulității absolute.

Totodată, instanța de fond nu reține abuzul de drept invocat de apelantul-reclamant în ceea ce privește modalitatea în care intimata a înțeles să își exercite drepturile acordate prin lege, contrar dispozițiilor art. 15 Codul Civil. A apreciat că există o vădită exercitare abuzivă de către intimată a acestor drepturi, iar analiza instanței de fond contravine principiului interdicției abuzului de drept.

Apelantul-reclamant a susţinut că Hotărârea (…) din 30.11.2020 este nulă absolut, deoarece decizia a fost adoptată în data de 30 noiembrie 2020 (dată ce este menţionată în ultimul paragraf din hotărâre), în condițiile în care întâlnirea a avut loc în data de 1 decembrie 2020 (dată menţionată în preambulul hotărârii), aşadar decizia a fost adoptată înainte de întrunirea statutară a Acționarilor.

De asemenea, a susţinut că Hotărârea (…) din 02.03.2021 este nulă absolut, deoarece a fost adoptată pro causa, contrar bunelor moravuri şi dintr-o cauză falsă, acționarii pârâtei adoptând hotărârea pro causa, ca urmare a semnalării de către apelantul-reclamant în cursul procedurii de cercetare disciplinară a faptului că Decizia nr. (…)/16.03.2020 a fost confirmată ca legală de către Consiliul de Administrație prin Decizia din 16.12.2020. Această hotărâre a fost adoptată dintr-o cauză ilicită, contrar bunelor moravuri, cu unicul scop de a legitima hărțuirea apelantului-reclamant.

Apelantul-reclamant a susţinut că şi hotărârea CA din data de 16.12.2020 este nulă absolut, deoarece este semnată de persoane fără calitate, având în vedere că este nulă decizia (…) din 30.11.2020 de numire a acestor persoane în funcția de Președinte CA, respectiv membri în CA. A arătat că semnarea unei decizii a Consiliului de Administrație de persoane care nu au calitatea cerută de lege constituie un motiv de nulitate absolută, ce poate fi invocată de orice persoană şi nu doar de asociații societății.

În drept, a invocat dispozițiile art. 466 și urm. din Codul de procedură civilă.

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat şi menţinerea sentinţei apelate.

În motivarea întâmpinării, intimata-pârâtă a susţinut că instanța de fond a constatat în mod judicios că cererea apelantului-reclamant privind anularea Hotărârii (…) din 01.12.2020 este inadmisibilă. A arătat că apelantul-reclamant nu a invocat vreun motiv de nulitate absolută a hotărârilor cuprinse la punctele 2-4 ale (…) din 01.12.2020: eroarea materială pe care a invocat-o, discrepanța dintre data din preambulul hotărârii, care este data adoptării acesteia și data de pe ultima pagină, trecută din eroare, nu constituie un motiv de nulitate, cu atât mai puțin un motiv de nulitate absolută. De asemenea, apelantul-reclamantul nu este în măsură să justifice un interes personal și legitim pentru anularea hotărârilor 3-4 din cadrul (…) din 01.12.2020, hotărâri ale acționarilor societății care nu îl vizează și a căror anulare nu ar produce nici un beneficiu concret vizavi de apelantul-reclamant.

Intimata-pârâtă a arătat că prevederile art. 132 alin. 3 din Legea 31/1990 reglementează condițiile de admisibilitate ale acțiunilor în anularea hotărârilor acționarilor, iar cererea apelantului-reclamant privind anularea hotărârilor cuprinse la punctele 2-4 ale (…)  din 01.12.2020 este inadmisibilă.

Intimata-pârâtă a susţinut că instanța de fond a constatat judicios că cererea reclamantului privind anularea Hotărârii CA din 16.12.2020 este inadmisibilă ținând cont de prevederile art. 114 alin. 1 coroborat cu art. 132 și art. 291 din Legea nr. 31/1990, precum și cu art. 2 alin. 2 coroborat cu art. 6 alin. 6 și art. 216 alin. 1 și 7 din Codul civil. De asemenea, a apreciat că apelantul-reclamant nu a formulat vreo critică a hotărârii instanței de fond, rezumându-se la a invoca nulitatea deciziei CA ca urmare a prezumtivei nulități a Hotărârii (…) din 01.12.2020, care ar lipsi semnatarii Deciziei CA din 16.12.2020 de calitatea de administratori și membrii ai CA. Intimata-pârâtă a susţinut că acest argument este nefondat, Hotărârea (…) din 01 12.2020 nefiind nulă.

Constatarea instanței de fond că reclamantul critică Hotărârea (…) din 02.03.2021 pornind de la o nemulțumire personală față de această decizie, intimata-pârâtă a considerat că este corectă. A precizat că apelantul-reclamant nu a indicat și cu atât mai puțin probat în fața instanței de fond existența vreunei cauze ilicite a Hotărârii (…) a Societății din 02.03.2021.

A menţionat în ce privește abaterile apelantului-reclamant și ale fostului Director Financiar, (…) (pentru o parte a acestor abateri cei doi sunt actualmente urmăriți penal în calitate de inculpați), și care au stat la baza Hotărârii (…) din 02.03.2021 dar și a Hotărârii (…) din 01.12.2020, respectiv a Deciziei CA din 16.12.2020, acestea contravin unui număr semnificativ de prevederi legale (inclusiv în materie penală) și statutare.

Apelantul-reclamant a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat, în esenţă, respingerea apărărilor intimatei-pârâte prin întâmpinare ca fiind nefondate şi admiterea apelului.

În faza procesuală a apelului nu s-au administrat probe noi.

Decizia Curții de Apel București

Analizând apelul, în temeiul prevederilor art. 480 cod procedură civilă, Curtea urmează să îl respingă, reținând următoarele:

Prin hotărârea (…) din 01.12.2020 s-a aprobat revocarea reclamantului din funcția de președinte și membru al Consiliului de administrație al societății pârâte, iar la punctele II-IV revocarea altei persoane din funcția de administrator și membru al Consiliului de administrație și numirea noilor administratori.

Prin Decizia din 16.12.2020 Consiliul de administrație al societății pârâte a hotărât revocarea Deciziei directorului general al societății nr. 74/16.03.2020 și revocarea oricăror bonusuri pentru salariații societății aferente lunii decembrie 2020.

Hotărârea (…) a fost contestată în cadrul  prezentei acțiuni de către reclamant  invocându-se faptul că a fost adoptată anterior datei la care au fost convocați acționarii, respectiv la data de 30.11.2020, convocarea fiind pentru data de 01.12.2020.

Decizia consiliului de administrație din 16.12.2020 a fost contestată invocându-se nelegala compunere a consiliului având ca premisă nelegalitatea revocării membrilor acestuia prin Hotărârea (…) din 01.12.2020.

Instanța de fond a admis excepția inadmisibilității și a respins ca inadmisibile capetele de cerere având ca obiect anularea hotărârii (…) din data de 1.12.2020 și a Deciziei Consiliului de administrație din 16.12.2020. Instanța de fond a avut în vedere prevederile art. 132 alin. 4 din Legea nr. 31/1990, în ce privește anularea hotărârii (…), respectiv prevederile art. 132 coroborate cu art. 113 și 131 din Legea nr. 31/1990, în ce privește anularea Deciziei Consiliului de administrație.

În apelul formulat, apelantul reclamant susține, în ce privește acțiunea în anularea hotărârii (…) din data de 1.12.2020, că motivele instanței de fond sunt superficiale și exclud de plano motivele invocate, care privesc nulitatea absolută a acestei hotărâri.

Curtea reține că prevederile art. 134 alin. 4 din Legea nr. 31/1990 stabilesc în mod explicit că ”membrii consiliului de administrație, respectiv ai consiliului de supraveghere, nu pot ataca hotărârea adunării generale privitoare la revocarea lor din funcție”. Dispoziția legală este clară, în sensul că nu face nicio distincție, după cum este vorba de nulitatea absolută sau relativă. Totodată, excluderea acestor persoane din sfera celor care pot introduce acțiunea în anularea hotărârii (…) este justificată, în contextul în care o eventuală revocare nelegală dă acestor persoane dreptul la daune pentru lipsa cauzei juste a revocării.

Susține apelantul reclamant superficialitatea analizei instanței de fond care reiese din probatoriul administrat, fără a aduce în mod concret critici referitoare la probele considerate admisibile de către instanța de fond.

În ce privește capătul de cerere având ca obiect anularea Deciziei CA din 16.12.2021, susține apelantul reclamant că interpretarea instanței de fond contravine dispozițiilor legale, întrucât orice persoană vătămată ar putea solicita anularea unei decizii a Consiliului de administrație.

Curtea reține că prin Decizia consiliului de administrație din 16.12.2020 a fost revocată Decizia directorului general nr. 74/16.03.2020 prin care s-a aprobat acordarea de bonusuri pe durata stării de urgență/stării de alertă/alt tip de stare și au fost revocate acordarea oricăror bonusuri pentru salariații societății.

Prevederile art. 114 raportate la prevederile art. 113 lit. b, c și f din legea nr. 31/1990 (având în vedere și Decizia Curții Constituționale nr. 382/2018) permit atacarea deciziilor consiliului de administrație, în condițiile art. 132 din aceeași lege, doar dacă acestea privesc mutarea sediului, schimbarea obiectului de activitate al societății, respectiv majorarea capitalului social, aceste aspecte intrând în atribuțiile Adunării generale extraordinare și  putând fi delegate Consiliului de administrație.  Din analiza textului rezultă că în caz contrar, când este vorba despre o decizie a Consiliului de administrație care nu privește cazurile reglementate de text, deciziile consiliului de administrație nu pot fi atacate.

Prin urmare, în mod corect prima instanță a admis excepția inadmisibilității și a respins ca inadmisibilă cererea având ca obiect anularea hotărârii (…) din 01.12.2020 și a Deciziei din 16.12.2020 Consiliul de administrație al societății.

Nu poate fi reținut argumentul apelantului reclamant în sensul că legea prevede în mod expres posibilitatea oricărei persoane de a solicita constatarea nulității absolute a unei decizii a adunării generale a acționarilor. Legea prevede regula atacării în justiție a hotărârii adunării generale, precum și excepția că membrii consiliului de administrație, respectiv ai consiliului de supraveghere, nu pot ataca hotărârea adunării generale privitoare la revocarea lor din funcție.

Susține apelantul reclamant că o astfel de interpretare conduce la concluzia că adunarea generală poate revoca mandatul unui administrator, fără a respecta nicio prevedere, precum cea a datei.

Curtea constată că prevederile art. 132 alin. 4 din Legea nr. 31/1990 sunt clare, în sensul că, fără a distinge între felurile nulității invocate și fără a face alte distincții, membrii consiliului de administrație, respectiv ai consiliului de supraveghere, nu pot ataca hotărârea adunării generale privitoare la revocarea lor din funcție. Aceștia pot solicita, în cazul unei revocări nelegale, repararea prejudiciilor astfel cauzate.

Referirile făcute de apelantul reclamant la motivul de nulitate absolută a hotărârii (…) din data de 1.12.2020, respectiv a Deciziei Consiliului de administrație din 16.12.2020, nu pot fi analizate, întrucât acestea privesc fondul cererii; or, instanța a admis excepția de inadmisibilitate, excepție care face inutilă cercetarea fondului.

În ce privește cererea având ca obiect anularea Hotărârii (…) din 2.03.2021, Curtea reține că prin aceasta s-a hotărât invalidarea Deciziei nr. (…) și lipsirea acesteia de efecte juridice, atragerea răspunderii reclamantului pentru implementarea Deciziei (…) și a actelor subsecvente precum și recurgerea la toate mijloacele pentru a anula actele angajate de societate ca urmare a Deciziei (…) și pentru a se recupera prejudiciile rezultate din această decizie.

Instanța de fond a apreciat că nu s-a făcut dovada cauzei imorale și ilicite în adoptarea acestei hotărâri.

Susține apelantul reclamant împrejurarea că această hotărâre este nulă absolut, pentru cauză falsă, și că este contrară bunelor moravuri, arătând că aceasta a fost adoptată pro causa în cursul procedurii de cercetare disciplinară.

(…) că dreptul Adunării generale de a controla activitatea administratorilor nu poate fi exercitat abuziv, că nu s-au invocat motive de nelegalitate a Deciziei (…) și că scopul a fost hărțuirea apelantului.

Invocă apelantul abuzul de drept, reglementat de prevederile art. 15 cod civil (potrivit cu care ”Niciun drept nu poate fi exercitat în scopul de a vătăma sau păgubi pe altul ori într-un mod excesiv şi nerezonabil, contrar bunei-credinţe.”), în ce privește modul prin care intimata a înțeles să își exercite drepturile prevăzute de lege, fără a indica la ce drepturi face referire. Abuzul de drept, ca formă de încălcare a conceptului de bună-credinţă (reglementat de art. 14 NCC) înseamnă exercitarea cu rea-credinţă a unui drept subiectiv, în scopul de a vătăma sau păgubi pe altul ori într-un mod excesiv şi nerezonabil. În ambele situaţii, autorul abuzului de drept deturnează dreptul său de la finalitatea sa economică şi socială, adică de la limitele sale normale, denumite limite interne.

Or, apelantul reclamant nu a indicat dreptul susceptibil a fi fost exercitat abuziv și nici nu dovedit în ce constă reaua credință în exercitarea respectivului drept.

Curtea mai reține, pe de o parte, împrejurarea că invalidarea Deciziei nr. (…) și a actelor subsecvente, precum și recuperarea prejudiciilor, sunt decizii de oportunitate, care nu pot fi supuse cenzurii instanței.

Pe de altă parte, nu s-a făcut dovada că acțiunile întreprinse au avut un scop imoral, contrar bunelor moravuri, respectiv acela de a ”hărțui” pe apelantul reclamant și de a produce probe în susținerea unor acțiuni disciplinare sau penale. Lipsirea de efecte a unei Decizii a Consiliului de administrație prin care s-a aprobat acordarea de bonusuri pe durata stării de urgență/stării de alertă/alt tip de stare reprezintă o decizie de oportunitate, luată în exercițiul activității comerciale, care se poate justifica, în contextul în care principalul scop al acestei activități este obținerea de profit.

Te putem ajuta!

Firma Mea oferă consultanță specializată în dreptul afacerilor, Legea societăților comerciale. Te putem ajuta în chestiuni mai simple, precum este înființarea unei firme, dar și cu aspecte mai complicate, cum este o fuziune sau o divizare.

Nu ezita, contactează-ne!