Curtea de Apel București a decis că soția acționar poate ataca hotărârea SA prin care i-a fost revocată calitate de administrator a soțului, interpretare aplicabilă și SRL

Curtea apreciază că interdicția instituită de lege în sarcina administratorilor, de a nu contesta în instanță hotărârile prin care sunt revocați, nu se aplică și situației în care soția acționar este cea care contestă o astfel de hotărâre.

Aspecte importante:

• membrii consiliului de administrație, respectiv ai consiliului de supraveghere nu pot ataca hotărârea adunării generale privitoare la revocarea lor din funcție;

• din dispozițiile legale menționate rezultă că legiuitorul a înțeles să confere calitate procesuală activă oricărui acționar care nu a luat parte la adunarea generală sau care, deși a participat, a votat contra și a cerut să se insereze aceasta în procesul verbal al ședinței, cu excepția membrilor consiliului de administrație și ai consiliului de supraveghere care nu pot ataca hotărârea de revocare a lor din funcție;

• în ipoteza în care legiuitorul ar fi dorit să instituie o interdicție pentru soția administratorului (SA sau SRL) revocat de a ataca în instanță hotărârea de revocare din funcția de administrator a soțului, ar fi prevăzut-o în mod expres;

• conţinutul convocatorului poate fi modificat (în sensul restrângerii sau adăugării de noi puncte pe ordinea de zi) de către cei care au convocat adunarea generală, după publicarea lui în Monitorul Oficial, dar într-un asemenea caz trebuie reluate toate formalităţile de publicitate prevăzute de art. 117;

• deciziile consiliului de administraţie pot fi anulate doar prin hotărârea adunării generale a acţionarilor, în virtutea activităţii de control a gestiunii administratorilor, cu excepţia cazurilor în care deciziile s-au luat în executarea delegării de atribuţii, prevăzută de art. 114 din Legea nr. 31/1990;

• asemenea alegerii administratorului (SA sau SRL), revocarea administratorilor este tot de competența adunării generale ordinare a acționarilor, în condițiile de cvorum și majoritate prevăzute pentru luarea hotărârilor de către acest organ, indiferent dacă administratorii au fost desemnați prin actul constitutiv sau de adunarea generală a acționarilor.

Stare de fapt

Prin sentința civilă nr. (…)/11.03.2021 pronunțată în dosarul nr. (…)/3/2020, Tribunalul București – Secția a VI-a Civilă a respins excepția lipsei calității procesuale active și excepția lipsei de interes a reclamantei ca neîntemeiate, a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta (…) în contradictoriu cu pârâta (…) SA și cererea de intervenţie accesorie în favoarea reclamantei formulată de intervenienţii (…), (…), a constatat nulitatea absolută a Hotărârilor Adunării Generale Extraordinare a (…) SA din data de 10.08.2020 şi a Hotărârilor Adunării Generale Ordinare a (…) SA din data de 10.08.2020, dispunând radierea din Registrul Comerţului a menţiunilor efectuate sau a menţiunilor înregistrate cu privire la Hotărârile Adunării Generale Extraordinare a (…) SA din data de 10.08.2020 şi cu privire la Hotărârile Adunării Generale Ordinare a (…) SA din data de 10.08.2020 și a dispus menţionarea în Registrul Comerţului şi publicarea hotărârii în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, la data rămânerii sale definitive și a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 20.400 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru de 400 de lei şi onorariu de avocat de 20.000 de lei.

Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale active invocată de pârâtă prin întâmpinare, Tribunalul a reținut următoarele:

Potrivit art. 36 C.pr.civ. calitatea procesuală presupune identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii. Existenţa sau inexistenţa drepturilor şi a obligaţiilor afirmate constituie o chestiune de fond.

Astfel, calitatea procesuală presupune existenţa unei identităţi între persoana reclamantului şi cel care este titularul dreptului afirmat (calitate procesuală activă), precum şi între persoana chemată în judecată (pârâtul) şi cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecăţii (calitate procesuală pasivă).

Pentru analiza calităţii procesuale este suficient să se probeze faptul că reclamantul este titularul dreptului din raportul juridic dedus judecăţii, iar pârâtul este cel obligat în acelaşi raport juridic. În alte cuvinte, în privinţa reclamantului, trebuie să se constate că este titularul dreptului în raportul juridic dedus judecăţii ori se poate prevala de interesul ce poate fi realizat pe calea justiţiei, iar în privinţa pârâtului, trebuie verificat, pornind de la acelaşi raport juridic supus cercetării instanţei, dacă el este cel obligat în acel raport.

Reclamantul, fiind cel care porneşte acţiunea, trebuie să justifice atât calitatea procesuală activă, cât şi calitatea procesuală pasivă a persoanei pe care a chemat-o în judecată, prin indicarea obiectului cererii şi a motivelor de fapt şi de drept pe care se întemeiază cererea sa.

Analizând actele dosarului, Tribunalul a reţinut că reclamanta (…), în calitate de acţionar, a chemat în judecată pe pârâta (…) SA, solicitând constatarea nulităţii absolute a Hotărârilor Adunării Generale Extraordinare a (…) SA din data de 10.08.2020 şi a Hotărârilor Adunării Generale Ordinare a (…) SA din data de 10.08.2020.

Potrivit art. 132 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 a societăţilor comerciale, hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiţie, în termen de 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, de oricare dintre acţionarii care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat contra şi au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal al şedinţei.

Art. 132 alin. 4 din (…) dispune şi că membrii consiliului de administraţie, respectiv ai consiliului de supraveghere, nu pot ataca hotărârea adunării generale privitoare la revocarea lor din funcţie.

Contrar celor susţinute de către pârâta (…) SA, legătura de familie existentă între reclamanta (…) şi numitul (…) nu înlătură dreptul recunoscut petentei de a ataca în justiţie hotărârile adunării generale a acţionarilor. Astfel, deşi printr-o asemenea hotărâre se poate dispune revocarea din funcţie a membrilor consiliului de administraţie, respectiv ai consiliului de supraveghere, simpla calitate de acţionar a reclamantei îi permite să exercite acţiunea reglementată de art. 132 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 a societăţilor comerciale.

Pârâta (…) SA invocă existenţa unei prezumţii legale a urmăririi aceluiaşi interes, fapt pentru care interdicţia prevăzută de art. 132 alin. 4 din (…) aplicabilă administratorului revocat este incidentă şi în situaţia soţiei sale acţionar, nu a indicat temeiul de drept al acestei susţineri. (…) legală prevăzută de art. 132 alin. 4 din Legea nr. 31/1990 a societăţilor comerciale este de strictă interpretare, interdicţia vizându-i doar pe membrii consiliului de administraţie, respectiv ai consiliului de supraveghere. În timp ce alin. 2 al aceluiaşi articol recunoaşte existenţa calităţii procesuale active a oricărui acţionar al societăţii pentru formularea acţiunilor în anulare, alin. 4 restrânge sfera persoanelor care pot ataca hotărârile prin care se revocă membrii organelor de conducere, fiind excluşi membrii acestora.

Conform adagiului exceptio est strictissimae interpretationis (et aplicationis), excepţia este de strictă interpretare şi aplicare, ceea ce înseamnă că, ori de câte ori o normă juridică instituie o excepţie de la regulă, această excepţie nu trebuie extinsă la alte situaţii, pe care norma juridică respectivă nu le prevede.

Prin urmare, în lipsa unei prevederi legale care să extindă aplicarea art. 132 alin. 4 din (…) şi pentru membrii de familie, interdicţia reglementată membrilor consiliului de administraţie, respectiv ai consiliului de supraveghere, nu poate fi extinsă şi în privinţa altor persoane.

S-a mai mai reţinut şi faptul că deşi pârâta a susţinut că reclamanta acţionează în calitate de substituent al soţului său însă nu a adus elemente doveditoare în acest sens, conform art. 249 C.pr.civ.. În plus, dispoziţiile art. 275 din Legea nr. 31/1990 a societăţilor comerciale indicate de către pârâtă vizează interdicţii stabilite în sarcina administratorilor care nu sunt incidente în prezenta cauză (art. 127, art. 1443, art. 193 alin. 2 din (…).

(…)

În speţa dedusă judecăţii, Tribunalul a constatat că reclamanta (…) a invocat ca motive de nulitate absolută nerespectarea formalităţilor de convocare, convocarea a fost dispusă de către un Consiliu de Administraţie alcătuit din persoane decăzute din funcţia de administrator, existenţa unui conflict de interese cu privire la convocarea celor două Adunări Generale, nerespectarea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 117 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, nepublicarea pe pagina de internet a convocărilor, lipsa proceselor-verbale, lipsa votului unanim pentru modificarea Actului constitutiv, abuzul de majoritate şi cauza ilicită în privinţa modificării Actului constitutiv, existenţa unui conflict de interese.

(…)

Tribunalul nu a reținut opiniile exprimate în doctrina de specialitate prezentată de pârâtă, opinii conform cărora deciziile consiliului de administraţie considerate nelegale pot fi anulate prin hotărârea adunării generale a acţionarilor. Astfel, convocarea în mod nelegal a adunării generale a acţionarilor, prin intermediul unei decizii nelegale a consiliului de administraţie, va atrage nulitatea absolută a hotărârilor pe care respectiva adunare le poate adopta, materializare a principiului anulării actului subsecvent ca urmare a anulării actului iniţial (resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis). În concret, adunarea generală a acţionarilor nelegal convocată nu poate adopta hotărâri legale, inclusiv cu privire la decizia consiliului de administraţie prin care s-a dispus convocarea sa, fapt pentru care includerea sau nu pe ordinea de zi a unui asemenea punct nu are relevanţă.

(…)

Într-adevăr, conţinutul convocatorului poate fi modificat (în sensul restrângerii sau adăugării de noi puncte pe ordinea de zi) de către cei care au convocat adunarea generală, după publicarea lui în Monitorul Oficial, dar într-un asemenea caz trebuie reluate toate formalităţile de publicitate prevăzute de art. 117 din (…). Situaţia reglementată de art. 1171 alin. 2 din (…) constituie o excepţie, ea vizând doar introducerea de noi puncte pe ordinea de zi şi doar la iniţiativa unui acţionar, ea nefiind aplicabilă în prezenta cauză.

Prin urmare, faţă de  momentul publicării noilor convocatoare în Monitorul Oficial nr. 2533/24.07.2020, Adunările Generale trebuiau să se întrunească cu respectarea termenului de cel puţin 30 de zile prevăzut de art. 117 alin. 2 din (…) care a început să curgă din data de 24.07.2020.

În concluzie, întrunirea celor 2 Adunări Generale ale Acţionarilor în data de 10.08.2020, stabilită prin raportare la publicarea în Monitorul Oficial a primelor convocatoare, deşi ordinea de zi dezbătută a fost cea aferentă noilor convocatoare, reprezintă o încălcare a dispoziţiilor art. 117 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 a societăţilor comerciale.

Motive de apel

Apelanta a arătat că în mod greși au fost respinse excepția lipsei calității procesuale active și excepția lipsei de interes, deoarece intimata-reclamanta este soţia domnului (…), fost membru în consiliul de administraţie al (…), şi care a fost revocat prin hotărârea AGOA contestată în aceasta.

Ţinând cont de caracterul pur revocabil al contractului de mandat încheiat între administratori şi societate, a fost introdusă prevederea art. 132 alin. (4) care interzice administratorului să atace hotărârea adunării generale prin care a fost revocat din funcţie. Pentru raţiuni evidente, această interdicţie este aplicabilă si în cazul formulării acţiunii în anulare prin interpuşi, legătura de familia prezumând un interes comun si concertat al soţilor.

Considerentele instanţei conform cărora pârâta nu a indicat temeiul de drept în susţinerea prezumţiei similitudinii interesului urmărit în cazul membrilor de familie nu denotă decât interpretarea superficială a dispoziţiilor legale, dar şi ignorarea principiilor de drept. Instanţa ia în calcul doar litera exactă a legii, aplicând art. 132 alin. (4) fără a ţine cont de faptul că dispoziţiile legale nu pot reglementa orice tip de situaţie întâlnită în practică, precum cea din speţă unde soţia administratorului revocat este, de asemenea, acţionar la aceeaşi societate şi formulează o acţiune în anulare în interesul soţului său.

Scopul final urmărit de legiuitor prin art. 132 alin, (4) este ca administratorul, în nume propriu sau prin interpuşi, să nu poată ataca în justiţie hotărârea adunării generale prin care a fost revocat. Or, ceea ce a făcut instanţa în speţă a fost să valideze formularea acţiunii în anulare printr-un substituent direct si evident si anume chiar soţia administratorului.

Simpla calitate de acţionar nu poate fi suficientă pentru a decide existenţa calităţii procesuale active, întrucât instanţa avea obligaţia de a observa fiecare nuanţa a speţei şi anume că un acţionar trebuie ca prin toate mijloacele procesuale iniţiate să urmărească protejarea interesului social şi nu a unui membru de familie.

La fel de greşită este aprecierea instanţei că pârâta nu a adus niciun mijloc de probă în sprijinul acestor susţineri. Acest considerent al instanţei reflectă un caz clasic de probatio diabolica.

Intenţia intimatei prin formularea acţiunii în anulare reiese fără niciun dubiu, această a acţionat în interesul soţului său, (…) în privinţa căruia operează o interdicţie legală absolută de a contesta hotărârea, iar toate celelalte pretinse motive de nelegalitate sunt invocate doar cu scopul de a oferi o aparenţă de legitimitate acţiunii în anulare.

Apelanta a mai invocat nelegalitatea soluţiei privind decăderea din funcţie a membrilor Consiliului de Administraţie.

A arătat că prevederile restrictive ale Legii 31/1990 permit atacarea doar a hotărârilor consiliului de administraţie sau directoratului dacă deciziile s-au luat în executarea delegării de atribuţii. Per a contrario, nicio altă decizie a consiliului de administraţie nu poate fi atacată în mod direct cu o acţiune în anulare. Singura posibilitate de cenzurare a deciziilor consiliului de administraţie rămâne anularea lor în cadrul adunării generale împotriva căreia va putea fi formulată o acţiune în anulare.

Instanţa a refuzat să ofere prevalenţă Legii speciale a societăţilor 31/1990 care nu prevede posibilitatea atacării în mod direct a deciziilor consiliului de administraţie, dar în schimb a aplicat art. 1249 din Codul civil care permite invocarea nulităţii unui act juridic pe cale de excepţie.

Art. 1249 Cod civil se aplică doar atunci când nu există o normă specială, iar nu într-o materie specială precum cea din prezenta speţă în care nereglementarea prin Legea 31/1990 a unei căi de atac împotriva deciziilor consiliului de administraţie (cu excepţia celor date în delegare de atribuţii) echivalează cu inadmisibilitatea absolută a unei astfel de căi de atac.

Apelanta a mai arătat că nu există în dreptul civil român sancţiunea „decăderii din funcţie” ca modalitate de încetare a contractului de mandat.

(…)

Soluția Curții de Apel București

Analizând sentinţa atacată în raport de criticile formulate, conform art. 477 alin. (1) şi art. 479 alin. (1) Cod pr.civ., Curtea constată că apelul este întemeiat pentru următoarele motive:

Apelanta-pârâtă (…) a criticat sentința primei instanțe prin care au fost respinse excepția lipsei calității procesuale active și excepția lipsei de interes a reclamantei (…) și s-a constatat nulitatea absolută a Hotărârilor Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor Electromontaj din data de 10.08.2020 și a Hotărârilor Adunării Generale Ordinare a (…) SA din data de 10.08.2020  și s-a dispus radierea din Registrul Momerțului a mențiunilor efectuate sau a mențiunilor înregistrate cu privire la cele două hotărâri  din data de 10.08.2020.

O primă critică vizează respingerea de către prima instanță a excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei și a excepției lipsei de interes a reclamantei.

Apelanta-pârâtă a învederat, în dezvoltarea acestui motiv de apel, că analiza efectuată de prima instanță cu ocazia soluționării excepțiilor a fost formalistă, cu încălcarea restricției prevăzute de art. 132 alin. 4 din Legea 31/1990, scopul final urmărit de legiuitor prin art. 132 alin. 4 fiind ca administratorul, în nume propriu sau prin interpuși, să nu poată ataca în justiție hotărârea adunării generale prin care a fost revocat.

Curtea reține că, în mod corect au fost respinse cele două excepții de către prima instanță.

Astfel, calitatea procesuală activă reprezintă identitatea dintre persoana reclamantului și titularul dreptului subiectiv civil afirmat prin cererea de chemare în judecată.

Conform prevederilor art. 132 alin. 2 din Legea 31/1990 hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiție, în termen de 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României , Partea a IV-a, de oricare dintre acționarii care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat contra și au cerut să se insereze aceasta în procesul verbal al ședinței.

Potrivit art. 132 alin. 4 din același act normativ, membrii consiliului de administrație, respectiv ai consiliului de supraveghere nu pot ataca hotărârea adunării generale privitoare la revocarea lor din funcție.

Din dispozițiile legale menționate rezultă că legiuitorul a înțeles să confere calitate procesuală activă oricărui acționar care nu a luat parte la adunarea generală sau care, deși a participat, a votat contra și a cerut să se insereze aceasta în procesul verbal al ședinței, cu excepția membrilor consiliului de administrație și ai consiliului de supraveghere care nu pot ataca hotărârea de revocare a lor din funcție.

În speță, apelanta-pârâtă nu a învederat că intimata-reclamantă nu ar fi acționar al societății sau că nu ar fi votat contra în adunarea generală ordinară a acționarilor și în adunarea generală extraordinară a acționarilor sau că nu a cerut să se consemneze această poziție în procesul verbal al ședinței, ci a învederat doar că reclamanta este soția lui (…), fost membru în consiliul de administrație al (…) și care a fost revocat prin hotărârea adunării generale ordinare a acționarilor contestată de reclamantă.

Sub un prim aspect, Curtea remarcă faptul că revocarea lui (…), din funcția de administrator al (…) a constituit doar un punct pe ordinea de zi a adunării generale ordinare a acționarilor care a avut nouă puncte pe ordinea de zi, reclamanta solicitând anularea tuturor hotărârilor adoptate de adunarea generală ordinară și extraordinară la data de 10.08.2020.

Sub al doilea aspect, Curtea apreciază că interdicția instituită de art. 132 alin. 4 din Legea 31/1990 îi vizează în mod exclusiv pe administratorii revocați, respectiv membrii consiliului de supraveghere revocați, nu și pe rudele sau membrii de familie ai acestora.

(…) prevăzută de art. 132 alin. 4 este de strictă interpretare deoarece instituie o interdicție privitoare la posibilitatea de a ataca hotărârile adunării generale.

Excepțiile sunt de strictă interpretare și nu pot fi extinse prin analogie și la alte situații ce nu au fost prevăzute în mod expres de legiuitor.

În ipoteza în care legiuitorul ar fi dorit să instituie o interdicție pentru soția administratorului revocat de a ataca în instanță hotărârea de revocare din funcția de administrator a soțului, ar fi prevăzut-o în mod expres.

Contrar susținerilor intimatei-reclamante, Curtea observă că au fost formulate critici inclusiv cu privire la soluția de respingere a excepției lipsei de interes, apelanta susținând că reclamanta a acționat in interesul soțului său și nu justifică astfel un interes personal.

Curtea apreciază, de asemenea, că intimata-reclamantă a justificat un interes legitim, determinat, născut, actual și personal, în calitatea sa de acționar al (…).

Folosul practic urmărit de intimata-reclamantă, în calitate de acționar al (…), constă în anularea hotărârilor ce au fost adoptate cu încălcarea prevederilor legale. Ca urmare, nu se poate reține că reclamanta a urmărit protejarea interesului unui membru de familie și nu interesul social, astfel cum susține apelanta.

Nu se poate reține că în speță cererea în anulare a fost formulată de administratorul revocat, (…), printr-o persoană interpusă, deoarece din nicio probă administrată în cauză nu rezultă această împrejurare.

Intimata-reclamantă a solicitat anularea tuturor hotărârilor adunării generale extraordinare și adunării generale ordinare din data de 10.08.2020 și nu doar a hotărârii de revocare a administratorului (…), invocând nerespectarea formalităților de convocare, lipsa proceselor verbale de ședință, lipsa votului unanim pentru modificarea actului constitutiv, abuzul de majoritate și cauza ilicită în privința modificării actului constitutiv și existența unui conflict de interese.

(…) de considerentele expuse, Curtea constată că, în mod corect au fost respinse ca neîntemeiate, excepția lipsei calității procesuale active și excepția lipsei de interes.

Un al doilea motiv de apel privește inadmisibilitatea constatării nulității deciziei consiliului de administrație nr. 17/2020 printr-o acțiune în anularea hotărârii adunării generale a acționarilor.

În dezvoltarea acestui motiv de apel, apelanta a arătat că prima instanță nu a oferit prevalență prevederilor Legii 31/1990 care nu prevede posibilitatea atacării în mod direct a deciziilor consiliului de administrație și a aplicat prevederile art. 1249 C.civ. care permite invocarea nulității unui act juridic pe cale de excepție.

Acest motiv de apel este întemeiat.

Curtea reține că prima instanță a constatat că decizia nr. (…)/06.07.2020 a Consiliului de Administrație prin care s-a dispus convocarea celor două adunări generale a fost adoptată cu încălcarea art. 15.14 alin. 1 din actul constitutiv, nefiind prezenți cel puțin doi administratori și a reținut că invocarea pe cale de excepție a nulității deciziei consiliului de administrație constituie un motiv de fapt care atrage nulitatea absolută a hotărârilor.

Conform prevederilor art. 111 alin. 2 lit. d) din Legea 31/1990 adunarea generală ordinară este obligată să se pronunţe asupra gestiunii consiliului de administraţie, respectiv a directoratului.

În absența unei prevederi legale, deciziile consiliului de administrație nu pot fi atacate direct în instanță de către acționari. În temeiul art. 132 din Legea societăților comerciale, acționarii pot ataca hotărârea adunării generale prin care aceasta din urmă s-a pronunțat asupra valabilității unei decizii a consiliului de administrație.

Curtea apreciază că invocarea nulității unei decizii a consiliului de administrație de către un acționar direct în instanță, pe cale de excepție, constituie o eludare a dispozițiilor legale, din moment ce, potrivit Legii societăților comerciale, asupra legalității deciziilor consiliului de administrație se pronunță adunarea generală ordinară a acționarilor iar, în caz de nemulțumire, acționarii pot ataca în instanță hotărârea adunării generale a ordinare a acționarilor prin care s-a constatat valabilitatea deciziei consiliului de administrație.

Deciziile consiliului de administraţie pot fi anulate doar prin hotărârea adunării generale a acţionarilor, în virtutea activităţii de control a gestiunii administratorilor, cu excepţia cazurilor în care deciziile s-au luat în executarea delegării de atribuţii, prevăzută de art. 114 din Legea nr. 31/1990. În acest sens, art. 114 din Legea nr. 31/1990 permite adunării generale a acţionarilor să delege consiliului de administraţie sau directoratului atribuţiile sale de a lua hotărâri în materia mutării sediului social, schimbării obiectului de activitate cu excepţia celui principal şi majorării capitalului social.

În speţă, însă, prin decizia nr. (…)/06.07.2020, s-a dispus convocarea celor două adunări generale din data de 10.08.2020. Raportat la dispoziţiile acestor hotărâri, rezultă că decizia nu au fost adoptată în executarea delegării exerciţiului atribuţiilor adunării generale, astfel că legalitatea acestei decizii nu putea fi analizată de către instanță nici pe cale de acțiune, nici pe cale de excepție.

O altă critică formulată de apelantă vizează inexistența în dreptul civil român a sancțiunii decăderii din funcție ca modalitate de încetare a contractului de mandat și că sancțiunea neconstituirii garanției poate fi invocată doar de societate, în calitate de beneficiar al garanției.

În dezvoltarea acestui motiv, apelanta a arătat că decăderea din funcția de administrator nu este o sancțiune prevăzută de lege iar actul constitutiv al societății nu poate intra în contradicție cu normele legale imperative. A mai arătat apelanta că, înregistrarea mandatului administratorilor la Oficiul Registrului Comerțului își produce efectele chiar și în cazul incidenței unei cauze de încetare a mandatului, câtă vreme nu a fost numit un nou administrator.

Curtea reține că, prin cererea de chemare în judecată, intimata-reclamantă a pus în discuție chiar legalitatea mandatului administratorilor care au convocat cele două adunări, invocând decăderea acestora din funcție pentru încălcarea obligației de inalienabilitate a acțiunilor ce au fost aduse în garanție la numirea lor în funcție.

(…) instanță a reținut că, prin contractul de vânzare-cumpărare din data de 02.06.2020, au fost încălcate dispozițiile obligatorii ale actelor de constituire garanție administrator, precum și prevederile art. 15.9 alin. 1 din actul constitutiv al societății, astfel încât au devenit incidente prevederile art. 15.11 din actul constitutiv al (…), administratorii (…) fiind decăzuți din funcție.

Curtea reține că pe calea unei acțiuni în anularea unor hotărâri ale adunării generale nu pot fi tranșate chestiuni legate de revocarea/decăderea din funcție a administratorilor.

Alegerea și desemnarea administratorilor unei societăți comerciale este un atribuit al organelor de conducere. În cazul societăților comerciale pe acțiuni, competența desemnării administratorilor revine adunării generale ordinare a acționarilor.

Ca regulă generală, raporturile juridice dintre o societate comercială și administratorii acesteia au la bază existența unui contract de mandat.

Contractul de mandat, prin esența sa, poate înceta prin revocarea acestuia de către societate.

Pe baza principiului simetriei, asemenea alegerii, revocarea administratorilor este tot de competența adunării generale ordinare a acționarilor, în condițiile de cvorum și majoritate prevăzute pentru luarea hotărârilor de către acest organ, indiferent dacă administratorii au fost desemnați prin actul constitutiv sau de adunarea generală a acționarilor.

Așa cum revocarea administratorilor este o chestiune de competența exclusivă a adunării generale ordinare a societății, tot astfel și o eventuală decădere din funcție a administratorilor trebuie tranșată tot de adunarea generală ordinară a societății și nu în cadrul unei acțiuni în anularea unor hotărâri ale adunării generale ordinare sau extraordinare.

Curtea apreciază că, în cadrul acțiunii în anularea unor hotărâri ale adunării generale a acționarilor, în care se invocă neregularități legate de convocare se verifică dacă au fost respectate formalitățile prevăzute de lege și de actul constitutiv cu privire la convocarea respectivei adunări, respectiv dacă adunările generale au fost convocate de persoanele/organele care au competența de convocare.

Curtea observă că în speță adunările generale din data de 10.08.2020 au fost convocate de membrii consiliului de administrație numiți și nerevocați din funcție de către adunarea generală ordinară a societății și care figurau înscriși în Registrul Comerțului în calitate de administratori.

Un alt motiv de apel vizează faptul că prima instanță a reținut că inițiativa completării convocatoarelor adunării generale ordinare și extraordinare au aparținut consiliului de administrație și nu acționarului majoritar (…) SA.

Apelanta a mai invocat că solicitarea de suplimentare a ordinii de zi poate fi făcută și verbal, nu doar scris.

Curtea reține că, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 1171  din Legea 31/1990, solicitarea de completare a ordinii de zi cu noi puncte trebuie făcută în scris.

Alineatul 2 al art. 1171 din actul normativ menționat prevede că cererile de introducere a unor noi puncte pe ordinea de zi se înaintează consiliului de administraţie, respectiv directoratului, în cel mult 15 zile de la publicarea convocării, în vederea publicării şi aducerii acestora la cunoştinţă celorlalţi acţionari.

Din moment ce articolul menționat prevede că cererile se înaintează în vederea publicării rezultă că acestea trebuie formulate în scris. Altfel nici nu ar putea fi verificată corespondența între ceea ce s-a propus și punctul înscris pe ordinea de zi, mai ales în cazul unor propuneri de modificare a actului constitutiv al societății.

Curtea observă că apelanta a depus adresa nr. 61/07.01.2022 emisă chiar de apelată în cuprinsul căreia se menționează că ”în ceea ce privește suplimentarea convocatoarelor pentru adunările generale în discuție, Consiliul de Administrație a primit o solicitare de la acționarul (…) SA formulată prin reprezentant, domnul (…). Solicitarea a fost însoțită de toate explicațiile necesare în special cele privind faptele domnului (…), fost membru al Consiliului de Administrație. În acest context, Consiliul de Administrație a apreciat că suplimentarea convocatoarelor este obligatorie conform art. 117 1 alin. 1 și 3 din Legea societăților nr. 31/1990 în baza cererii acționarului majoritar , dar independent de această cerere, ar fi fost oricum necesară din perspectiva consiliului de Administrație în ceea ce privește faptele domnului (…) care se impunea a fi supuse de urgență atenției adunării generale și tranșate în acest context.”

Acest înscris emană chiar de la apelantă și a fost întocmit la data de 07.01.2022, ulterior introducerii cererii de chemare în judecată și nu se coroborează cu nicio altă probă administrată în cauză.

Curtea reține că din procesul verbal al ședinței consiliului de administrație al (…) SA nr. 19 din data de 22.07.2020 (filele 157-160 Vol. II dosar primă instanță), coroborat cu ordinea de zi (filele 155-156 Vol. II) rezultă că inițiativa completării ordinii de zi pentru cele două adunări generale ale acționarilor a aparținut consiliului de administrație, cu excepția punctului II reprezentat de solicitarea reclamantei (…) de introducere pe ordinea de zi a unui proiect de hotărâre referitor la invalidarea/anularea deciziilor consiliului de administrație al (…) referitoare la primirea ca acționar al societății pe (…) SA, precum și a oricăror și tuturor transferurilor de acțiuni către (…) SA și a tuturor și oricăror înregistrări ale calității de acționar al (…) SA în evidențele societății.

În ipoteza în care pentru celelalte trei puncte nou introduse pe ordinea de zi referitoare la atragerea răspunderii administratorului (…) pentru încheierea de acte juridice de înstrăinare a activelor societății în afara mandatului, revocarea administratorului (…) și încetarea mandatului acestuia și alegerea unui nou membru în consiliul de administrație pentru înlocuirea administratorului revocat, inițiativa completării convocatorului ar fi aparținut acționarului (…) SA ar fi trebuit să se prevadă în mod expres acest lucru în procesul verbal al ședinței, astfel cum s-a prevăzut solicitarea reclamantei (…) de introducere pe ordinea de zi a unui nou punct.

Curtea mai reține că apelanta-pârâtă nu a depus la dosar nici un înscris cu dată certă anterioară ședinței din care să rezulte că acționarul majoritar a solicitat introducerea de noi puncte pe ordinea de zi.

Ca urmare, în mod corect a reținut prima instanță că inițiativa completării ordinii de zi cu cele trei puncte și propunerile de modificare a actului constitutiv al societății au aparținut consiliului de administrație și nu acționarului (…) SA.

(…) în vedere că inițiativa completării ordinii de zi a aparținut consiliului de administrație, sunt aplicabile prevederile art. 117 alin. 2 din Legea 31/1990 conform cărora  termenul de întrunire al adunării generale convocată de consiliul de administrație nu poate fi mai mic de 30 de zile de la publicarea convocării în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a.

Acest termen nu a fost respectat în speță deoarece ordinea de zi cu completările făcute de consiliul de administrație a fost publicată în M.of. 2533 din 24.07.2020 iar ședința a avut loc la data de 10.08.2020.

Conform prevederilor art. 1171 alin. 3 din Legea 31/1990 ordinea de zi completată cu punctele propuse de acţionari, ulterior convocării, trebuie publicată cu îndeplinirea cerinţelor prevăzute de lege şi/sau de actul constitutiv pentru convocarea adunării generale, cu cel puţin 10 zile înaintea adunării generale, la data menţionată în convocatorul iniţial.

Dispozițiile art. 1171 alin. 3 din Legea 31/1990 sunt aplicabile doar în ipoteza solicitării completării ordinii de zi de către acționari, în speță, doar cu privire la solicitarea reclamantei (…) de introducere pe ordinea de zi a unui  proiect de hotărâre referitor la invalidarea/anularea deciziilor consiliului de administrație al (…) referitoare la primirea ca acționar al societății pe (…) SA, precum și a oricăror și tuturor transferurilor de acțiuni către (…) SA și a tuturor și oricăror înregistrări ale calității de acționar al (…) SA în evidențele societății.

Apelanta a mai invocat inexistența vreunei vătămări a intimatei-reclamante și că nerespectarea condițiilor de convocare cu privire la cele trei puncte pe ordinea de zi a AGOA nu poate atrage decât nulitatea relativă ce poate fi invocată doar de persoana afectată de măsurile adoptate.

Aceste susțineri nu pot fi primite.

Nulitatea este absolută când interesul protejat de norma încălcată este de ordine publică şi relativă când interesul protejat este personal.

Nulitatea absolută a unei hotărâri a adunării generale intervine atunci când această sancțiune este prevăzută de lege sau se încalcă o normă ce protejează un interes general, protejat prin dispoziții de ordine publică.

Din modul în care este reglementat art. 117 alin. 2 din Legea 31/1990 rezultă fără îndoială că termenul de 30 de zile este obligatoriu și că nu se poate stabili un termen mai scurt de 30 de zile.

Legiuitorul a prevăzut acest termen nu doar pentru protecția intereselor acționarilor, ci și pentru protecția interesului societar.

Potrivit dispoziţiilor art. 129 alin. 7 din Legea nr. 31/1990 republicată „Nu pot fi adoptate hotărâri asupra unor puncte de pe ordinea de zi care nu au fost publicate în conformitate cu dispoziţiile art. 117 şi 1171, cu excepţia cazului în care toţi acţionarii au fost prezenţi sau reprezentaţi şi niciunul dintre aceştia nu s-a opus sau nu a contestat această hotărâre.”

În speță, intimata-reclamantă nu a fost de acord cu completarea ordinii de zi și a invocat nerespectarea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 117 alin. 2 din Legea 31/1990.

Normele legale privind convocarea (…) reglementează probleme care ţin de modul de organizare şi funcţionare a organului suprem de conducere a societăţii şi vizează drepturi fundamentale ale acţionarilor, drepturi care ţin de esenţa raporturilor juridice societare, astfel că au caracter de ordine publică, permisiunea şi limitele derogărilor de la ele trebuind să fie expres şi limitativ prevăzute.

Nerespectarea procedurii de convocare atrage nulitatea absolută a hotărârii adoptate.

Sancțiunea nulității absolute este justificată de importanţa drepturilor protejate, respectiv informarea în timp util a acţionarilor cu privire la cele discutate în şedinţa (…), aspect esenţial pentru buna desfăşurare a activităţii societare.

O altă critică vizează faptul că prima instanță a reținut o nulitate totală a hotărârilor AGOA și AGEA cauzată de nerespectarea termenului de publicare cu privire la completarea ordinii de zi pentru cele două adunări.

Această critică este întemeiată.

Astfel, Curtea reține că nu au fost respectate formalitățile de convocare doar cu privire la cele trei puncte/rezoluții nou introduse pe ordinea de zi a ședinței Adunării Generale Ordinare a Acționarilor din data de 10.08.2020 (cele referitoare la atragerea răspunderii administratorului (…) pentru încheierea de acte juridice de înstrăinare a activelor societății în afara mandatului, revocarea administratorului (…), încetarea mandatului acestuia și alegerea unui nou membru în consiliul de administrație pentru înlocuirea administratorului revocat) și cu privire la rezoluția nr. 1 de pe ordinea de zi a Adunării Generale Extraordinare cu privire la aprobarea actului constitutiv al (…) în forma și conținutul proiectului cu modificările aduse prin hotărârea nr. 19/27.07.2020 a Consiliului de Administrație.

Ca urmare nulitatea care intervine este una parțială și nu totală.

În ceea ce privește celelalte puncte de pe ordinea de zi Adunării Generale Ordinare a Acționarilor și Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor, Curtea constată că acestea au fost publicate cu respectarea termenului de 30 de zile, fiind cuprinse și în prima convocare.

Din probele administrate în cauză nu rezultă că regulamentul de organizare și funcționare a consiliului de administrație al societății a suferit modificări față de forma cuprinsă în prima convocare.

Curtea mai constată că Tribunalul a analizat doar două din motivele de nulitate invocate de reclamantă şi anume nelegalitatea convocării celor două Adunări Generale ale Acţionarilor din perspectiva decăderii membrilor Consiliului de Administraţie din funcţie ca urmare a înstrăinării garanţiei prevăzută de Actul Constitutiv și nerespectarea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 117 alin. (2) din Legea 31/1990 pentru suplimentarea ordinii de zi de către Consiliul de Administrație, lăsând nesoluționate celelalte motive iar apelanta-pârâtă a solicitat, prin cererea de apel, pentru ipoteza în care apelul va fi socotit ca întemeiat, trimiterea cauzei către prima instanță în vederea analizării și a celorlalte motive de nulitate invocate de reclamantă, pentru respectarea dublului grad de jurisdicție.

(…) de considerentele expuse, în temeiul art. 480 alin. 2 C.pr.civ. va admite apelul, va anula în parte sentința apelată și va trimite cauza în vederea rejudecării acţiunii în anularea hotărârii AGEA nr. 48/10.08.2022 în ceea ce priveşte rezoluţiile nr. 1 parţial cu privire la aprobarea actului constitutiv al (…) SA în forma şi conţinutul proiectului formulat de Consiliul de Administraţie, publicat în M.Of. nr. 2286 din data de 07.07.2020 şi rezoluţiile nr. 2 şi 3 din cuprinsul aceleiaşi hotărâri precum şi a hotărârii AGOA nr. 49/10.08.2020 în ceea ce priveşte rezoluţiile 1-5 şi 9 şi a capetelor de cerere accesorii.

Te putem ajuta!

Firma Mea oferă consultanță specializată în dreptul afacerilor, Legea societăților comerciale. Te putem ajuta în chestiuni mai simple, precum este înființarea unei firme, dar și cu aspecte mai complicate, cum este o fuziune sau o divizare.

Nu ezita, contactează-ne!