Curtea de Apel Cluj a decis că administratorul poate fi revocat cu majoritate absolută, dar și că dizolvarea unui SRL poate hotărâtă atât prin adunare generală ordinară, cât și extraordinară

Curtea arată că potrivit art. 194  din legea societăţilor nu face distincţie între adunarea generală SRL şi cea extraordinară, iar art. 227 alin. 1 lit. d din Legea nr. 31/1990 stabileşte că dizolvarea se poate dispune prin hotărâre a adunării generale, fără ca legiuitorul să opereze cu distincţie în acest caz.

Aspecte importante:

• normele juridice care reglementează convocarea adunării generale a SRL au ca finalitate asigurarea formării voinţei sociale prin exprimarea voinţei fiecărui asociat;

• convocarea adunării a SRL se va face în forma prevăzută în actul constitutiv, iar în lipsa unei dispoziţii speciale, prin scrisoare recomandată, cu cel puţin 10 zile înainte de ziua fixată pentru ţinerea acesteia, arătându-se ordinea de zi;

• comunicarea convocatorului s-a realizat în mod efectiv la domiciliului apelantului la data de 10 februarie 2020,  neprezentând nicio relevanţă identitatea persoanei care a preluat corespondenţa şi nici momentul în care apelantul a lecturat conţinutul convocatorului;

• nerespectarea termenului de 10 zile stabilit ca termen minim pentru comunicarea convocatorului SRL nu atrage nulitatea hotărârii dacă asociații SRL se prezintă și votează, presupunându-se astfel lipsa unei vătămări;

• adunarea generală a SRL se poate ține și în altă parte decât la sediu dacă: actul constitutiv nu interzice; dacă locul este menționat în  convocator; locul nu atrage imposibilitatea obiectivă a celorlalți asociați de a se prezenta.

Soluția Curții de Apel  Cluj

Primul motiv de apel referitor la neregularitatea derulării procedurii de convocare a adunării generale a asociaţilor pentru data de 18.02.2020 nu poate fi primit de vreme ce comunicarea convocatorului s-a realizat în mod efectiv la domiciliului apelantului la data de 10 februarie 2020,  neprezentând nicio relevanţă identitatea persoanei care a preluat corespondenţa şi nici momentul în care apelantul a lecturat conţinutul convocatorului.

Aceasă concluzie este susţinută inclusiv de interpretarea dată de Înalta (…) de Casaţie şi Justiţie prevederilor art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 prin Decizia nr. (…)/2020, în ale cărei considerente a reţinut în esenţă că actul convocator al adunării generale a acționarilor societății cu răspundere limitată este un act juridic supus comunicării, ca o condiție de efectivitate a acesteia, și presupune aducerea sa la cunoștința destinatarilor, identificați în persoana asociaților.

Forța sa juridică nu poate astfel fi opusă până la data comunicării, prezumată de lege ca realizată la data la care comunicarea ajunge la destinatari. Totodată s-a subliniat faptul că actul juridic unilateral supus comunicării produce efecte, în conformitate cu art. 1.326 alin. (3) din Codul civil, „din momentul în care comunicarea ajunge la destinatar, chiar dacă acesta nu a luat cunoștință de aceasta din motive care nu îi sunt imputabile”, instituind un reper legal obiectiv, care reprezintă o adecvare în drept a teoriei recepției, pentru a elimina imprecizia determinată de atitudinea destinatarului/receptorului comunicării.

Legea instituie în condițiile legalei comunicări, de la data recepției, echivalentă ajungerii actului transmis la destinatar, o prezumție absolută de încunoștințare a destinatarului asupra conținutului actului. Aşadar teoria recepţiei, aplicabilă actelor unilaterale, exclude validarea criticii apelantului referitoare la încunostinţarea sa asupra datei ţinerii adunării la o dată ulterioară celei de 10 februarie 2020 (f. 20 vol.1.fond)

Cealaltă chestiune privitoare la nerespectarea termenului de 10 zile, calculat în mod regresiv, nu poate conduce la anularea hotărârii adunării SRL în cazul concret dedus judecăţii. Recepţionarea convocatorului de către apelant a avut loc în 10 februarie 2020, iar adunarea generală a asociaţilor s-a organizat în data de 18.08.2020, apelantul participând efectiv şi în mod activ la această adunare.

Nulitatea de care se prevalează apelantul este sancţiunea care lipseşte actul juridic de efectele contrarii normelor juridice edictate pentru încheierea sa valabila. După modalitatea de consacrare legislativă, nulitatea poate fi expresă (prevăzută ca atare într-o dispoziţie legală) și virtuală (care nu este prevăzută în mod expres de lege, dar rezultă din modul în care este reglementată o anumită condiţie de validitate a actului juridic).

Normele juridice care reglementează convocarea adunării generale au ca finalitate asigurarea formării voinţei sociale prin exprimarea voinţei fiecărui asociat. Reglementând formarea voinţei sociale în cadrul adunării generale, norma juridică înscrisă în art. 195 alin. (3) din Legea societăţilor comerciale protejează atât pe acţionari, cat și pe societate și pe terţi asigurând stabilitatea raporturilor juridice.

Prin participarea efectivă a apelantului la adunarea generală s-a asigurat dezideratul realizării voinţei sociale, fiind evident că într-o atare situaţie nu se poate pune problema neconvocării acestuia întrucât prezenta sa este dovada că a avut cunoştinţă de adunare și de ordinea de zi. Nulitatea invocată de apelant este una virtuală şi pentru a opera este nevoie de dovada unei vătămări, care nu s-a probat. Adoptarea unei hotărâri contrare voinţei apelantului nu este consecinţa nerespectării termenului legal de 10 zile de convocare, ci este expresia voinţei sociale.

Afirmaţia apelantului potrivit căreia nu a putut să-şi pregătească un punct de vedere argumentat cu privire la ordinea de zi propusă din cauza intervalului de timp scurt pe care l-a avut la dispoziţie nu poate fi primită în contextul în care apelantul a beneficiat de 8 zile pentru a-şi pregăti apărarea, s-a prezentat şi a susţinut în adunare poziţia faţă de ordinea de zi propusă, iar prin acţiunea în anulare nu a adus alte argumente de fapt sau de drept în susţinerea nulităţii în afara celor menţionate în procesul adunării generale a asociaţilor din 18.02.2020.

(…) faptul convocării adunării generale a asociaţilor la sediul Cabinetului de Avocat (…) nu este în măsură să atragă sancţiunea nulităţii hotărârii (…) din 18.02.2020. Corespunde realităţii că în actul constitutiv nu exista nicio menţiune din care să rezulte ca adunările generale ale asociaţilor s-ar putea desfăşura în afara sediul societăţii, însă acest fapt nu echivalează în sine cu nelegalitatea adoptării oricărei hotărâri (…) în afara sediului.

Important este ca în convocator să fie menţionată adresa corectă unde urmează a se desfăşura adunarea generală a asociaţilor, iar prin convocarea în altă locaţie decât cea a sediului să nu se urmărească împiedicarea participării unor asociaţi. Nu este nici un impediment legal în a se considera legală convocarea şi desfăşurarea unei adunări la sediul unui cabinet de avocat, deoarece în cazul concret dedus judecăţii această locaţie nu a îngreunat şi nu a împiedicat accesul apelantului la adunare.

Cât priveşte motivul de apel referitor la necompetenţa adunării ordinare a asociaţilor de a decide asupra ordinii de zi pentru care s-a efectuat convocarea, cu trimitere expresă la punctul de pe ordinea de zi referitor la dizolvarea societăţii, Curtea achiesează întrutotul la apărările formulate de către intimată prin întâmpinare şi reţine că relevante pentru stabilirea atribuţiilor adunării generale a asociaţiilor unei societăţi cu răspundere limitată, cum e organizată (…) SRL, sunt dispoziţiile din art. 194 alin. l lit. b din Legea nr. 31/1990 în cazul concret dedus judecăţii. În primul rând, cu privire la dizolvare s-a decis doar amânarea discutării la o dată ulterioară.

Apoi art. 194  din legea societăţilor nu face distincţie între adunări ordinare şi extraordinare, iar art. 227 alin. 1 lit. d din Legea nr. 31/1990 stabileşte că dizolvarea se poate dispune prin hotărâre a adunării generale, fără ca legiuitorul să opereze cu distincţiile de care se prevalează apelantul. Textul de lege invocat de apelant în susţinerea acestui motiv de apel, respectiv art. 113 lit. i din Legea 31/1990, nu este incident în cauză deoarece reglementează desfăşurarea adunărilor generale ale societăţilor pe acţiuni care prezintă anumite particularităţi şi nu e aplicabil societăţilor cu răspundere limitată, cum este şi societatea (…) SRL.  Totodată trebuie subliniat faptul că art.194 alin. l lit. b din Legea nr. 31/1990 reglementează, în mod expres, faptul ca revocarea administratorilor este atributul, exclusiv, al adunării generale, fără nicio altă distincţie.

Într-adevăr, apelantul (…) a fost numit în funcţia de administrator al SC (…) SRL prin actul constitutiv – art. 14 fila 39 dosar fond. Prin hotărârea adunării generale din 18 februarie 2020 (f. 72-78) s-a decis revocarea administratorului (…), în acest sens votând asociaţii (…) cu o cotă de participare de 66,64% din capitalul social, 4 asociaţi din 6, împotrivă votând asociatul apelant cu o cotă de participare de 16,66% din capitalul social. Se observă că a fost respectat principiul dublei majorităţi.

Apelantul susţine că revocarea sa nu poate fi realizată cu majoritatea prezentată mai sus deoarece a fost desemnat în această calitate prin actul constitutiv, iar orice modificare a acestuia presupune luarea hotărârii cu unanimitate.

Articolul 192 şi 193 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările ulterioare, arată că adunarea generală decide prin votul reprezentând majoritatea absolută a asociaţilor şi a părţilor sociale, în afară de cazul când în actul constitutiv se prevede altfel. Pentru hotărârile având ca obiect modificarea actului constitutiv este necesar votul tuturor asociaţilor, în afară de cazul când legea sau actul constitutiv prevede altfel. Fiecare parte socială dă dreptul la un vot. Un asociat nu poate exercita dreptul său de vot în deliberările adunărilor asociaţilor referitoare la aporturile sale în natură sau la actele juridice încheiate între el şi societate. (…) adunarea legal constituită nu poate lua o hotărâre valabilă din cauza neîntrunirii majorităţii cerute, adunarea convocată din nou poate decide asupra ordinii de zi, oricare ar fi numărul de asociaţi şi partea din capitalul social reprezentată de asociaţii prezenţi.

Potrivit art. 194 din acelaşi act normativ, adunarea generală a asociaţilor are următoarele obligaţii principale: a) să aprobe situaţia financiară anuală şi să stabilească repartizarea profitului net; b) să desemneze administratorii şi cenzorii, să îi revoce/demită şi să le dea descărcare de activitate, precum şi să decidă contractarea auditului financiar, atunci când acesta nu are caracter obligatoriu, potrivit legii; c) să decidă urmărirea administratorilor şi cenzorilor pentru daunele pricinuite societăţii, desemnând şi persoana însărcinată să o exercite; d) să modifice actul constitutiv.

Contrar susţinerilor apelantului, Curtea opinează că revocarea trebuie să respecte cerințele legale aplicabile pentru luarea unei hotărâri a adunării generale a asociaților de revocare a administratorului, și nu pe cele necesare pentru luarea unei hotărâri de modificare a actului constitutiv. În favoarea interpretării potrivit căreia procedura de revocare a administratorului este una specială față de procedura de modificare a actului constitutiv, Curtea înţelege să facă apel la următoarele argumente:

În primul rând, Curtea are în vedere principiul simetriei juridice prin raportare la numirea administratorilor.

În conformitate cu art. 197 alin. 3 şi art. 77 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările ulterioare, hotărârile adunării generale ale asociaţilor având ca obiect numirea/revocarea administratorilor unei societăţi cu răspundere limitată se adoptă prin votul asociaţilor reprezentând majoritatea absolută a capitalului social. Prin urmare, legea nu face trimitere la art. 193 alin. (2), care reglementează cvorumul necesar pentru adoptarea hotărârilor având ca obiect modificarea actului constitutiv, ci la alin. 1 al art. 77. În actul constitutiv al societăţii intimate nu există o prevedere specială referitoare la numirea administratorilor care să deroge de la regula majorităţii şi să instituie obligativitatea unanimităţii. (…) legiuitorul ar fi considerat că numirea administratorilor reprezintă o modificare a actului constitutiv al unei societăţi cu răspundere limitată, atunci nu ar mai fi stabilit condiţii diferite de adoptare a acestei măsuri, făcând doar referire la dispoziţiile privitoare la modificarea actului constitutiv.

Cum în cazul societăţilor cu răspundere limitată nu este aplicabil art. 77 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind revocarea administratorului numit prin actul constitutiv (exclus în mod expres de la aplicare de art.197 alin.3), principiul simetriei obligă să se aplice și în cazul acestui administrator soluția prevăzută de art. 77 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, respectiv revocarea să aibă loc cu majoritatea absolută a capitalului social, și nu cu unanimitate.

Din analiza sistematică a normelor citate se poate deduce cu uşurinţă că legiuitorul român nu consideră modificare a actului constitutiv numirea şi/sau revocarea administratorilor unei societăţi comerciale cu răspundere limitată. Din coroborarea dispoziţiilor art. 192 cu cele ale art. 194 rezultă că numirea şi revocarea administratorilor, indiferent dacă aceştia sunt numiţi prin actul constitutiv sau prin hotărâre a adunării generale a asociaţilor, nu reprezintă o modificare a actului constitutiv al unei societăţi. Altfel, nu s-ar explica de ce art. 194 precizează că aceasta constituie o atribuţie distinctă de cea a modificării actului constitutiv, fiind suficient să o menţioneze doar pe ultima.

În al doilea rând, cerința unanimității pentru modificarea actului constitutiv, indiferent de obiectul modificării, nu poate fi considerată de interes public la o societate cu răspundere limitată, caracterul intuitu personae fiind atenuat de combinarea trăsăturilor specifice societăților de capital cu cele specifice societăților de persoane. Prin urmare, în contextul în care există reglementări a căror interpretare permite revocarea administratorului cu majoritate absolută, nu există o justificare de ordine publică pentru a le trece pe un plan secundar și a impune unanimitatea capitalului social pentru revocarea oricărui administrator numit prin actul constitutiv.

Ca argument suplimentar poate fi adăugată şi imposibilitatea asociaților unei societăți de persoane de a numi primii administratori altfel decât prin clauzele actului constitutiv, ceea ce ar face inaplicabile prevederile legale privind numirea ulterioară a administratorilor prin hotărârea adunării asociaților, cu majoritate absolută pentru că orice astfel de numire înseamnă automat și o modificare a actului constitutiv, care necesită unanimitatea capitalului social. Or legea trebuie interpretată în sensul în care produce efecte, și nu în sensul neaplicării ei (actus interpretandus est potius ut valeat quam ut pereat).

Nu în ultimul rând trebuie subliniat şi un argument de oportunitate. Pentru buna funcționare a societății, prin definiție, este mai util ca deciziile adunării asociațiilor să fie luate cu majoritate decât cu unanimitate.

În consecință, pentru luarea valabilă a hotărârii de revocare a unui administrator este necesar votul majorității absolute a capitalului social, în cazul numirii anterioare a mai multor administratori prin actul constitutiv, cerinţă respectată întocmai în cazul hotărârii adunării generale din 18 februarie 2020 a (…)  SRL. Mai mult decât atât este întrunită cerinţa dublei majorităţi, respectiv majoritatea absolută a asociaţilor şi a părţilor sociale.

Curtea nu poate achiesa la susţinerea că dispoziţiile art. 79 alin. 1 din Legea 31/1990 aplicabile şi în cazul societăţilor cu răspundere limitată conform art. 197 alin. 3 îi obligau pe asociaţii (…) si (…) să se abţină de la vot în adunarea din 18.02.2020 în contextul situaţiei conflictuale generate de derularea pe rolul Tribunalului (…) a dosarelor nr. (…)/84/2019, având ca obiect excludere asociat şi de formularea celor două plângeri penale de către apelant împotriva celor doi asociaţi. Textul de lege adus în discuţie de apelant vorbeşte despre  obligaţia asociatului de a nu lua parte la nicio deliberare sau decizie dacă într-o operaţiune determinată, are, pe cont propriu sau pe contul altuia, interese contrare acelora ale societăţii.

Raţiunea pentru care legiuitorul a înţeles să instituie această interdicţie este aceea de a evita un eventual conflict de interese ce s-ar naşte între asociat şi societate. Or, prin revocarea din funcţia de administrator a unui asociat ca urmare a votului celorlalţi asociaţi nu se creează un conflict de interese între asociaţii care au votat revocarea şi interesele societăţii. Tribunalul a reţinut în mod corect că asociaţii nu s-au aflat într-un conflict de interese în momentul în care au votat revocarea reclamantului din funcţia de administrator. Depunerea unei plângeri penale nu conduce per se la apariţia unui caz de conflict de interese între asociaţi şi societate.

Legea societăţilor comerciale, în art. 193 alin. (2), prevede obligaţia asociatului de a se abţine de la vot în deliberările adunării generale a asociaţilor numai în două situaţii: a) cu privire la aporturile în natură ale respectivului asociat, adunarea generală fiind chemată să se pronunţe asupra valorii sau utilităţii acestui aport pentru societate şi, b) cu privire la actele juridice încheiate între respectivul asociat şi societate, interdicţia fiind stabilită pentru a se evita apariţia unui conflict de interese.

Atunci când se referă la acte juridice textul de lege are în vedere actele juridice curente ale societăţii, încheiate în vederea realizării obiectului său de activitate, şi nu acte necesar a fi încheiate pentru constituirea societăţii sau cele prin care se realizează înţelegerile între asociaţi privind drepturile lor în cadrul societăţii ori pentru constituirea şi funcţionarea organelor persoanei juridice. Acolo unde legiuitorul a vrut să interzică asociatului să îşi exprime votul cu privire la astfel de acte a prevăzut-o în mod expres. Se încadrează în categoria actelor juridice cu privire la care un asociat nu-şi poate exprima votul în cadrul deliberărilor adunării generale a asociaţilor acte precum: un contract de închiriere a unui imobil deţinut de asociat; înstrăinarea unui bun al societăţii către respectivul asociat; încheierea unui contract de împrumut între asociat şi societate etc. Niciunul dintre exemplele oferite de doctrină nu are în vedere situaţia revocării unui administrator care are şi calitatea de asociat, cum este cazul în speţă, tocmai pentru că se consideră că o astfel de revocare nu constituie vot cu privire la un act juridic încheiat între asociat şi societate, dintre cele avute în vedere de art. 193 alin. (2) din Legea nr. 31 1990, republicată, cu modificările ulterioare.

Totodată Curtea apreciază că, în etapa soluţionării cererilor de înscriere menţiuni în registrul comerţului, în baza unei hotărâri a adunării generale a asociaţilor, directorul oficiul registrului comerţului este abilitat de lege să verifice îndeplinirea numai a unor aspecte formale, fără a intra în cercetarea legalităţii hotărârii (…).

Astfel, directorul va verifica existenţa hotărârii adunării generale şi a actului adiţional încheiat în forma prevăzută de lege precum şi a cerinţelor de satisfacere a taxei de timbru sau a depunerii cererilor pe formulare tipizate legal acceptate. Directorul ORC nu este abilitat să verifice dacă hotărârea adunării generale, în baza căreia se solicită înscrierea unei menţiunii, este contrară legii ori actului constitutiv al societăţii. Aceste aspecte pot fi verificate numai în cadrul acţiunii în anularea hotărârii adunării generale, acţiune reglementată expres prin art. 132 din Legea nr. 31/1990 republicată, ce poate fi promovată de asociaţi în condiţiile legii. Acestea sunt motivele pentru care rezoluţia nr. 3759 din 17.07.2020 pronunţată în dosarul nr. 1298/30.06.2020 al ORC de pe lângă Tribunalul (…) nu poate constitui un argument legal şi valid pentru admiterea apelului.

(…) de toate aceste considerente, Curtea în temeiul art. 480 C.civ. va respinge apelul declarat de apelantul (…) împotriva sentinţei civile nr. (…) pronunţată la data de 25.02.2021 în dosarul nr. (…)/84/2020 al Tribunalului (…), pe care o va păstra în întregime.

(…)

Te putem ajuta!

Firma Mea oferă consultanță specializată în dreptul afacerilor, Legea societăților comerciale. Te putem ajuta în chestiuni mai simple, precum este înființarea unei firme, dar și cu aspecte mai complicate, cum este o fuziune sau o divizare.

Nu ezita, contactează-ne!